Valeriu Cristea 
Maniheist, maniheistă (de exemplu, autor maniheist, tratare sau viziune artistică maniheistă): iată ce a mai rămas dintr-o viguroasă concepție despre lume – niște epitete peiorative, niște clișee folosite mai ales în critica literară sau cinematografică! Degradare nepermisă, nedreaptă, căci nu este oare maniheismul dualist cea mai evident-adevărată dintre religii? Vizionînd în video filmul Amadeus, realizez faptul că Mozart și Horea au fost contemporani și supuși ai aceluiași imperiu. Constatarea mă uimește ca un paradox. Trei măsuri din muzica lui Mozart dovedesc existența lui Dumnezeu, afirmă scriitorul catolic francez François Mauriac. Nu trei sau treizeci, dar nici trei sute sau trei mii de măsuri din opera marelui compozitor; întreaga lui Operă nu au reușit să împiedice barbaria uciderii lui Horea. Concertul în la minor pentru pian și orchestră și tragerea pe roată, iată un paralelism semnificativ: Nu, maniheismul nu-i o vorbă goală…
___________________
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La aproape 30 de ani de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)
