Valeriu CristeaValeriu Cristea
31.05.2025

Jocurile copilăriei mele

Pînă în 1950, cînd familia P. s-a mutat la București, tovarășul meu de joacă a fost Sorin. Sau mai bine zis eu eram tovarășul lui de joacă, pentru că inițiativa, conducerea o avea întotdeauna el – un băiat blond, vioi, ager, curajos, totodată fără probleme la învățătură, mai mic decît mine ca vîrstă cu numai […]