Împotriva morții

Uitîndu-mă distrat la TV, unde e programată o emisiune pentru copii, înregistrez, mecanic, un cîntec. Cîntecul e frumos, dar cu adevărat extraordinare sînt cuvintele lui, care mă trezesc, brusc, deșteptîndu-mi atenția principală.

Traduse, ele ar suna cam așa: „Fie ca să existe mereu soarele, fie ca să existe mereu cerul, fie ca să exist mereu eu.” Mai mult decît atît nu se poate cere… „Cîntecul pentru copii” exprimă – în patru puncte – toate revendicările fundamentale ale omului dintotdeauna, reprezintă programul lui maximal; el ar putea fi adoptat ca imnul de luptă (împotriva morții) al muritorilor de pretutindeni, mici și mari.

—

Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La ani buni de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales de mine din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)

(sursa foto: picturicelebre.ro)