Din aceeași perioadă („obsedantul deceniu”, n.red.). Domnul colonel B-riu a dispărut brusc de acasă, dar a reapărut după trei luni. Îi aud, de dincolo de ușa pe care nu îndrăzneam s-o deschid (locuiau în clădirea școlii, unde mama era învățătoare), glasul mînios, întărâtat: proaspăt reîntors, povestea prin ce trecuse. Nu stau să ascult. Mai tîrziu, aflu de la mama că în tot acest răstimp a zăcut într-un beci fără să vadă lumina decît atunci cînd era dus, sub escortă, să-și facă nevoile. Odată, pe cînd era împins în cabina veceului, revoltat, exasperat, și fiind de felul lui un om impulsiv, a ridicat brațul ca să-l lovească pe soldatul care-l păzea. Din fericire, nu și-a dus gestul pînă la capăt. Reușind să se stăpînească în ultima fracțiune de secundă, a simulat o criză de inimă, apăsîndu-și mîinile pe piept.
Valeriu Cristea 10.05.2025
Din fericire, nu și-a dus gestul pînă la capăt
