Valeriu Cristea 
În locuința noastră de pe Pietroasa eram de fapt nu doi, ci trei copii. Seceta din Moldova adusese și la Cluj un număr de copii evacuați din zonele calamitate, O parte din ei fuseseră plasați, cu acordul acestora, „în familii” pentru un timp de. Așa a ajuns la noi acea fată străină, ceva mai mare decît sora mea și, firește, simplă (refugiații provenind din rîndurile oamenilor sărmani, cei mai loviți de secetă). Povestea liniștită cum într-o zi tatăl ei, adus la disperare de spectrul foametei, I-a amenințat pe cei din casă că o să-i omoare pe toți cu toporul (cu toporul, îmi amintesc bine) și apoi o să se omoare și el. O ascultam înfricoșat, uimit de această formă, nouă pentru mine, îndîrjită, necruțătoare a disperării. (Numele și chipul fetei nu le mai țin minte, dar toporul din cumplita ei istorisire mai sclipește și acum în memoria mea, rece, tăios.) De prezența ei în casa noastră se leagă lectura unei cărțulii ( o adusese cumva ea? Sau doar o citisem împreună?) în care este vorba despre diavol (înfățișat și în cîteva sugestive imagini) și despre lupta lui cu Dumnezeu. O luptă „pe viață și pe moarte”, un fel de trîntă cerească ce dura de cîteva milenii și care mai putea să dureze încă tot atîtea, dar la fel de bine și să se termine în orice clipă. Cu victoria cui? Aici era punctul cel mai terifiant al lecturii noastre, căci izbînda diavolului nu părea cu totul exclusă în acea eretic-scandaloasă cărțulie. Încremeneam de emoție, stăteam ca pe ace: mi se părea că depindeam cu toții de rezultatul marelui „meci”, care, aveam sentimentul, mă privea direct. Dacă diavolul se va dovedi mai tare? Suspansul, incertitudinea sfîrșitului luptei îmi tăiau aproape răsuflarea. Devenisem, fără s-o știu, maniheist.
___________
Despre După-amiaza de sîmbătă de Valeriu Cristea, carte apărută în 1988, cronicarul „României literare”, Nicolae Manolescu, scria: „Astfel de magistrale analize sînt pretutindeni într-o carte pe care o citești cu pasiunea cu care citești o mare operă de proză, deși nu lipsesc din ea nici paginile sclipitoare de eseu critic”. La aproape 30 de ani de la apariția cărții, ea a devenit, pentru cititorii unei alte generații, rubrică în revista „Literatura de azi”, cu materia segmentată după voința autorului. Titlul fiecărui „episod” este ales din cuprinsul paginilor respective ale lui Valeriu Cristea. (D.C.-E.)
