Camelia RadulianCamelia Radulian
22.07.2019

Îmi ești oare dragoste sau moarte?

Ca şi cum m-ar împuşca o privire în frunte
mă împrăştii
mă recompun abstract
cu ochii într-o pungă de biscuiţi
şi buzele într-o cutie de acadele

îmi scot mâinile din bandaje
rup ploile
din care plouă peste oraş
însuşi oraşul nostru tăcut

te întreb
și tu nici n-ai apucat să mă părăsești
pentru că nu mai e nimic de părăsit

îmi eşti oare dragoste
sau moarte
sau o provincie care n-a mai vrut să mă nască
în acest strai de întuneric
sub care îmi ghemuiesc
amantele plânse
mâncând pâine cu caviar şi singurătate
în cea mai desăvârşită sfâşiere a anului nou

Ah, un poem violent
loveşte cu piciorul
în burta cuvintelor smochinite flămânde
iată-le zvârcolindu-se pe cartoane
sub cerul rupt în două ca un ziar

Doi navetiști
și-au învelit în ele
pâinea şi viaţa
sorbind șampanie într-un tren.

Tu despre mine să ştii
că încă vieţuiesc
pe străzi cu vagabonzii.
Dorm pe pământ.
Beau mult
şi dimineaţa îmi strâng gunoierii
(cu o mătură de nuiele)
umbra îndrăgostită de tine.

 

(sursa foto: s-media-cache-ak0.pinimg.com)

2.145 cititori