Constantin CucoșConstantin Cucoș
09.04.2016

Cât e de justificat studiul gândirii critice și al drepturilor copilului la gimnaziu

Rămânem la convingerea (explicitată cu alt prilej) că actuala decizie de schimbare a planurilor de învățământ la nivel gimnazial nu este nici oportună și nici semnificativă în raport cu așteptările și înnoirile de viziune ce se impun. Schimbarea trebuie să fie gândită integral, la toate ciclurile școlare, și să vină cu o nouă paradigmă de generare și specificare a conținuturilor de învățare însoțită de o revizuire a strategiilor de predare, învățare, evaluare etc. Mișcarea prezentă are doar un iz politic, propagandistic (interese mărunte, circumstanțiale) iar, personal, credem că nici nu se va întrupa (până în toamna lui 2017, când chipurile se va implementa progresiv noul plan cadru, vom avea o nouă echipă la ministerul de resort, cu o altă susținere și viziune politică). Ne pare rău că redutabili colegi de la Institutul de Științe ale Educației au fost nevoiți să intre în acest joc (care nu este al lor), meritul lor fiind acela (ca s-o spunem așa) de a filtra critic sau chiar bloca variante de curriculum, vânturate pe piață, de-a dreptul aberante sau „abracadabrante”. Dacă nu erau ei, răul putea să fie și mai mare…

Dar nu despre noul plan cadru ca întreg vrem să discutăm acum, ci despre extinderea și „topirea” Culturii civice (ce se preda la clasele a VII-a și a VIII-a) în variante tematice relativ de sine stătătoare (sub „umbrela” disciplinară Educație socială), ce se vor preda în toți cei patru ani de studiu, respectiv la clasa a V-a, Gândire critică și drepturile copilului, la clasa a VI-a, Educație interculturală, la clasa a VII-a, Educație pentru cetățenie democratică și la clasa a VIII-a, Educație economico-financiară. Desigur, formarea activismului civic și conștientizarea responsabilităților sociale trebuie să înceapă la vârste fragede. Copiii trebuie să beneficieze nu numai de educațiile clasice (intelectuală, morală, estetică…), ci și de „noile educații” în continuă extensie și multiplicare. Dar asta nu înseamnă că, automat, pentru fiecare direcție de educație, trebuie să se instaureze încă o disciplină în planul de învățământ. Pe această logică de natură cumulativă un elev ar trebui să studieze mai multe ore decât permite o zi… De regulă, o nouă tendință sau finalitate educativă este „absorbită” la nivelul altor componente curriculare, cele existente fiind infuzate sau restructurate corespunzător, în concordanță cu noi solicitări sau provocări. Observăm că toate titulaturile disciplinelor din cadrul Educației sociale sunt, de fapt, vechi teme ale educației civice (mai puțin „gândirea critică”, ce ține de un alt film…). Ca probleme sau teme, toate pot fi abordate la nivelul învățământului gimnazial, dar credem nu că meritau statutul de discipline de sine stătătoare. Să luăm cazul Educației interculturale, de la clasa a șasea. E firesc ca să dezvoltăm la elevi spiritul de toleranță și acceptanță în raport cu alteritatea culturală. Sunt un promotor al acestei topici, prin multiple articole și chiar o carte pe acest subiect. Problematica raportării la cultura altora e destul de complicată, chiar și pentru maturi, nu mai spunem pentru un copil de 12 ani. Va fi o mare dificultate pentru conceptorul programei la această disciplină în a prescrie sau sugera teme și probleme ce se pretează la acest nivel de vârstă și de experiență culturală. Credem, în schimb, că la Educație pentru cetățenie democratică și Educație economico-financiară vor putea fi indicate subiecte de discutat în acord cu experiența de viață a copiilor, cu interesele sau nevoile lor, cu evoluțiile sau presiunile recente. Într-o societate normală, democratică este nevoie de un om activ, pro-activ, re-activ, dispus să se implice în organizare, conducere, validarea responsabilă a propriilor conduite şi a altora. Participarea şi implicarea sunt condiţii pentru buna funcţionarea a unei societăţi și reprezintă remediul cel mai adecvat pentru alunecări voluntariste, autoritariste sau totalitariste. Pe de altă parte, e nevoie și de o pregătire a copiilor pentru o adecvare convenabilă la lumea bunurilor, la practicile economice, la lumea muncii. Trăim într-o perioadă în care pragmatismul şi mercantilismul economic par să dirijeze, să „aureoleze” chiar, cam toate practicile umane. În măsura în care spaţiul privat tinde să se redefinească (prin creşterea timpului pentru sine, prin intimizarea accentuată a mediului proxim, prin construirea unor alternative de viaţă privată), potenţarea spiritului gospodăresc, a gestionării convenabile a propriilor bunuri sau a câştigului se dovedeşte a fi un deziderat formativ necesar.

Nu aceeași opinie o avem în legătură cu disciplina de la clasa a V-a, Gândire critică și drepturile copilului. Și asta, din mai multe rațiuni.

În primul rând, sesizăm o incongruență constitutivă, prin amalgamarea a două topici diferite. Una e gândirea critică (un mod de vizare a ideilor, a realității) și alta e treaba cu drepturile copiilor. Amestecul conduce la complicații de ordin epistemologic și didactic. Este adevărat, titulatura „sună” bine, e în acord noile trenduri, e „political correctness”. Dar ce „sună” bine nu e și bun!

În al doilea rând, „gândirea critică” nu poate fi titulatura unei discipline, având mai mult o conotație metodologică, de mod de abordare sau interpretare a ceva nedeterminat (precum este, de pildă, abordarea interdisciplinară, integrată a realității etc.). Gândirea critică presupune reflexivitate, problematizare, vizare dubitativă etc. și este de preferat să fie exercitată în raport cu orice idee, teorie, perspectivă, situație și, mai ales, la orice disciplină. De gândire critică e nevoie și la matematică, și la fizică, și la literatură, și la muzică etc. etc. Cu ce va fi exemplificată sau „încărcată” gândirea problematizantă la clasa a V-a? Cu strategii logice sofisticate, cu subtile desfășurări argumentative sau contra-argumentative, cu intimități psihologice ale dinamicii gândirii, cu formalisme peste putința copiilor de a intra în ele? Cunoaștem cu toții, au fost atâtea programe de formare dedicate „gândirii critice” (cu fonduri pe măsură), sub faldurile noii ideologii educative, pe care le-au „înghițit” profesorii fără prea mult folos. Să înțelegem că a venit acum și rândul copiilor?

În al treilea rând, cuplarea „gândirii critice” cu „drepturile copiilor” sugerează în subtext ideea de reactivitate, de apărare, de insurgență, de revoltă – la o adică – din partea lor. Chiar sunt copiii de 11 ani capabili de a discerne normativitatea în toate dimensiunile ei (prin heteronomie sau autonomie, impusă sau autoasumată)? Vor fi capabili de judecăți deontice, morale, juridice? Ce și câte coduri de jurisprudență în domeniu vor putea fi accesate și înțelese de către ei? Nu cumva asta e o treabă și responsabilitate a noastră, a maturilor? Că trebuie să le apărăm drepturile și să facem totul posibil pentru manifestarea libertății și spontaneității lor, e lucru indiscutabil. Dar a le transfera lor o atare gestionare a cunoașterii și manifestării acestor drepturi, e cu totul altceva. Una este realitatea respectării drepturilor copiilor (de către instituții, indivizi, contexte), și altceva e retorica născută pe marginea ei. De ce să studieze copiii topici pe care ar trebui aprofundate și respectate de către profesori? Pe când le vom preda și chestiuni legate de ce și cum trebuie predată o lecție?!…

În fine, considerăm că o atare disciplină nu are ce să caute în ciclul gimnazial (poate la nivel de liceu, în conexiune cu Logica și Psihologia). În afară de conotația ideologică a acestui gest (e un fel de corespondent, dar de alt calibru, al disciplinei Cunoștințe social-politice, de altădată), mai reclamăm și inconsistența ei epistemologică, inadecvarea la particularitățile de vârstă și experiențiale ale elevului de clasa a V-a precum și precaritatea ei din perspectiva deontologiei profesionale.

Bine ar fi fost dacă dispuneam și de o proiecție a planurilor cadru la nivel de liceu unde astfel de topici, resemnificate și „împachetate” integrat sau interdisciplinar, ar putea căpăta cu adevărat relevanță și funcționalitate didactică. Dar pentru asta trebuie să așteptăm o altă echipă ministerială cu o viziune ceva mai largă…

(sursa foto: gorjeanul.ro)