Volare, volare

în sus pe argeș în sus

e o casă veche

cu zăvorul pus

da-n ea cine șade

un packard solemn

c-un picior de lemn

și pe strada mare

văd c-a dat în floare

ca un trubadur

fostul lui femur

De mult visam eu să mă trimită în Mesopotamia să mă dau în valuri cu un tigru sau cu un Eufrat; ce-i drept mi-ar fi plăcut și în senat sau în Prater, chiar în Riesenrad. Ce-i aia? Cum nu știi? Ventilatorul. Volare, volare, striga după mine Rita Pavone, făcea vocalize. Mă știa de când eram o adorabilă reptilă zburătoare. V-am spus doar…

în jos pe argeș în jos

pe un mal frumos

e o închisoare

noaptea pe răcoare

da-n ea cine șade

acolo după gard

plânge abelard

cocostârcu-i mut

ca o fată mare

Mă gândeam să plec, dar nu îndrăzneam să mă urc pe cal. Sigur spun prostii. Nu știu zău ce-oi fi eu de fapt, un veston albastru cu nasturi de alamă sau un acordor de viori. Nu pot să mănânc ostropel că am caracter. Am citit și-n carte. Habar n-ai ce nume cresc pe-acolo, ce de floricele pe câmpii și așa mai departe. Numai un copil putea să sară șotronul pe ele. Omul foarte mic și un barbișon. V-am spus doar…

în sus pe argeș în sus

e un ochi rotund

care n-are fund

unde-a fost odată

unul mare roșu

tras pe roată

într-o mănăstire

chipeș ca un mire

Și-o să vii la mine fără cap, auzi, fără cap, ca un clavecin care cântă singur și-n spelunca veche nu-i nicio ureche. Am vegheat azi-noapte așteptând să apară, dar el n-a venit și-am plecat eu însămi „cătinel”. Evrika! Am găsit cuvântul în pădurea verde, rătăcind hai-hui ca un cățel care s-a pierdut. Asta-i tot ce știu. N-a fost glumă, n-a fost vis, numai eu ședeam la geam. Așteptam.

Sursa foto: balti.ro