în aerul tulbure
în dimineața asta
priviți
cum își fac loc frumoși teribili
râsul lor care mușcă
(puiandri spuneai altă dată
dragostea ta oarbă
pentru tot ce anunță viitorul
pentru seducătorul care se spală pe mâini
de simpatia ta)
inimă veche cu mici defecțiuni
ca motorul unui ford din 1931
îți mai amintești etichetele cu numele tău
pe caietele de școală
acel spațiu imens
în care încăpeau toate posibilitățile
curățenia de crăciun
curățenia de paște
schimbarea așternutului
mereu schimbare așternutului
ca acest ruj zilnic
pe buzele tale tot mai subțiri
în care se instalează o răutate străină
***
Iată-mă singură
Întinsă peste umbra mea
m-ar fi iubit vallejo
m-ar fi iubit jaques brel
în joile lor în parisul lor
de moarte și de primăvară
și fetița aceea mâncând
dar parcurile prezențe translucide inconsistente
sub calota de gheață a unui creier
viețuitoare mici sărăcite de lume
cuibărite în neînțelesurile lor
ca-n biblioteci cuvinte în hibernare
privești necontenit fotografia unei zile
avântul obosit al cuțitelor în bucătării
și fetița aceea mâncând adică făcând să dispară
miracolul unui fruct în secretele coridoare ale nopții
***
ce fascinante
sunt acele doamne
care știu totul
despre dragoste
când trupul lor
a devenit
o abstracțiune
***
drumul acesta se taie
ca panglica unei decorații
discuțiile se purtau
între doi pești:
„dacă iona iese la noapte
din chit
pașii lui la iona
îl vor duce”
Sursa foto: mihaigagiu.wordpress.com