„Du-te și spune-le că recunosc răutatea!”

Vă propunem, la rubrica de astăzi, să ascultați un poem de Ion Tudor Iovian, poem în care imaginea lumii noastre secularizate generează o suferință lăuntrică autentică la poetul băcăuan și în care finalul este un îndemn la rugăciune către Bunul Dumnezeu.

Ion Tudor Iovian a publicat, recent, la editura Junimea, antologia „eu scriu ca să generez existență”. Volumul, scrie criticul Adrian Jicu, în prefața intitulată „Poezia ca (unică) Realitate”, „e și un credo. Un răspuns orgolios și polemic dat celor care tratează poezia ca simplu act mimetic sau ca teren pentru felurite experimente. Puțini sunt cei care, în literatura ultimelor decenii, să fi crezut cu atâta tărie în puterile metanoice ale poeziei.”

Poemul „Du-te și spune-le că recunosc răutatea!” a fost rostit la microfonul emisiunii „Revista Culturală Trinitas”, Radio Trinitas.