Veleitari pe Internet

Pe site-ul Romanian Voice se găsește o colecție de poezii ale unor autori flagrant diferiți ca valoare (http://www.romanianvoice.com/poezii/). Astfel, alături de Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Ioan Barbu, Nichita Stănescu, Ana Blandiana, figurează contemporana noastră LUCIANA STOICESCU-VAUGHAN, care ne oferă, printre altele o reprezentare a sfârșitului lumii:

„Striga Lumea:/ − E sfirsitul!// Raspunde Pamintul:/ – Va aste-e-e-e-pt….” (Sfârșitul lumii).

După această remarcă cinică a Pământului, urmează o relatare a desfășurării Judecății de Apoi:

„Incepe Judecata din urma./ Tacere deplina. Oare a fost de ajuns/ Jertfa Mielului din turma?// Bate gongul: Totul pentru adevar!/ Cercetarea va fi minutioasa/ Pina la ultimul fir de par.// Groaza e stapina peste omenire./ Se respira printr-o singura gura./ Acum, analiza este fara jertfire.”

Nu se înțelege de ce omenirea e stăpânită de groază. Nu se bucură nimeni că se face în sfârșit dreptate? Dar și mai neclar este versul referitor la consecințele îngrozirii universale: „Se respira printr-o singura gura.” Acest vers se referă la ce face fiecare om în parte sau la ce face întreaga omenire? Un om, luat separat, poate respira și altfel decât printr-o singură gură? Iar dacă este vorba de toți oamenii de pe pământ, cum ar putea ei – din punct de vedere tehnic – să respire printr-o singură gură?

De un remarcabil comic involuntar este și desfășurarea propriu-zisă a Judecății de Apoi:

„Nevazutul vorbeste: «Dupa multe dezbateri/ Concluzia imi spune ca, nici unul din voi/ Sa traiasca de-Apururi, nu poate!»// Geamatul Lumii se stinge sub stinci./ Universele pling soarta Pamintului,/ Contopindu-se cu tipete din strafunduri adinci.// Dimineata ma prinde picotind pe idei./ Cineva bate la use. A venit lumea/ Sa imi ceara socoteala pentru sfirsitul ei.”

La Judecata de Apoi, așadar, toți oamenii sunt găsiți vinovați. Dezolant! Sentința are ecou, stânind compasiunea tuturor „universelor” din Univers. Ele se contopesc cu țipete din străfunduri adânci. Deci nu străfunduri aflate aproape de suprafață, ci străfunduri adânci!

Poemul se încheie, din fericire, cu o veste bună. Dimineața o prinde pe autoare picotind pe idei. Minunat! Vom avea o dimineață liniștită!

Alt autor din patrimoniul poeziei românești pus la dispoziția internauților de Romanian Voice este JAN LULU STERN. Acesta declară de la început, chiar în titlul unui poem, Vreau tot! După cum ne dăm repede seama, nu este vorba de un client înfometat, care comandă mâncare la un restaurant, ci de un om însetat de cunoaștere. Enumerarea a ceea ce vrea el să cunoască înduioșează prin naivitate și enervează prin emfază:

„Vreau tot, sa stiu ca tot mi-e cunoscut/ Cu tot ce-a fost, ce este si va fi/ Sa mi se-nsire-n fata, zi cu zi,/ Enigmele de-acum si din trecut.”

Autorul își exprimă în continuare dorința arzătoare de a afla ce a fost în paradis și de a face ceva, nu se știe ce, cu Eva și Adam:

„Sa aflu tot ce-a fost in paradis/ Cu Eva si Adam sa stau la tabiet”.

În ceea ce mă privește, n-am să înțeleg niciodată ce înseamnă „a sta la tabiet”. Dar chiar și în aceste condiții de totală ignoranță, mi-aș dori să stau la tabiet numai cu Eva, nu și cu Adam.

Pateticul autor are o listă lungă de solicitări:

„Vreau soare, apa, tunete si ploi/ Dar si verdeata, dune ca si stinci/ Sa urc cu greu, pe coate si pe brinci,/ Sa am si nestemate-alaturi de noroi/ Atunci, poate atunci, voi intelege viata”…

Este remarcabilă dorința sa de a merge și pe coate, și pe brânci, ceea ce înseamnă a merge, practic, și pe coate, și pe coate.

Există pe site și un autor, MARIUS VELICESCU, care face un delicat compliment femeilor, comparând imaginea mereu schimbătoare a cerului cu capriciosul suflet feminin. Comparația s-ar putea să nu placă feministelor și meteorologilor. Și nici cunoscătorilor limbii române, din cauza grațioaselor greșeli de gramatică din cuprinsul poemului:

„O, cerule nu sti ce vrei/ Nici tu, azi mi se pare/ Zâmbesti si plângi, si iar zâmbesti/ In joc de curcubee/ Parcă pe boltă oglindesti/ Un suflet de femee…” (Zi de aprilie)

Poeții pe care i-am prezentat seamănă între ei prin: cunoaștere precară a limbii române, lipsă de bun-gust, diletantism. Contribuția creatorilor site-ului constă în renunțarea la semnele diacritice, ceea ce duce la confuzii de genul fată/ față, par/păr, dar prezintă și un avantaj: face greșelile de gramatică mai puțin vizibile.

(text apărut în România literară nr. 41/ 2016)