Un cărturar care se amuză

În 1946, când totul se prăbuşea în România, un avocat din Bucureşti, în vârstă de 28 de ani, îşi susţinea la Universitatea din Cluj teza de doctorat cu titlul Românii şi ideea federalistă, în care demonstra, printre altele, cu argumente istorice, vocaţia europeană a ţării sale. El ignora cu seninătate prezenţa pe teritoriul românesc a trupelor de ocupaţie sovietice şi evoca momentele de afirmare a aspiraţiei românilor de a se integra în diferite grupuri de ţări europene (balcanice, dunărene etc.) şi, în perspectivă, într-o Europă unită.

Avocatul se numea George Ciorănescu şi nu era doar un avocat, ci un intelectual umanist cu o viziune modernă asupra organizării comunităţilor omeneşti. Devenind conștient de inaderența sa la regimul comunist, se va expatria în 1947, stabilindu-se la Paris.

Pentru George Ciorănescu, poezia era un gen literar privilegiat. Poate sub influenţa lui Ion Barbu (în anturajul căruia s-a aflat în tinereţe), el considera creaţia poetică o abstragere din activitatea curentă, un mod solemn de a accede la secretul existenţei.

Cărţile de versuri pe care le-a publicat – Morior ergo sum, 1981, Catrene definitorii diezate, 1987, Metaerotism imaginar, 1990 –, toate apărute la München, impun respect prin tonul grav şi ceremonios. De altfel, însăşi grafica acestor cărţi instaurează de la începutul lecturii o atmosferă de sărbătoare austeră.

Poezia lui George Ciorănescu impresionează mai ales prin respectul faţă de poezie pe care îl exprimă. Autorul nu și-a făcut niciodată mari iluzii în legătură cu valoarea versurilor proprii. În schimb, a considerat de datoria lui să importe în limba română ceva din poezia lumii, angajându-se cu competenţă şi fervoare într-o grea muncă de traducător. Cunoştea bine câteva limbi străine, astfel încât se putea delecta de unul singur, în Occident, citind în original capodopere ale liricii universale, dar se gândea la ţara sa de origine şi voia să-i îmbogăţească, prin traduceri, cultura. Două dintre cărţile care au rezultat din această strădanie sunt remarcabile: Mai aproape de îngeri, traduceri din lirica religioasă, 1986, şi Spicuiri din lirica americană contemporană, 1993.

Prin opera sa de traducător, George Ciorănescu contribuie la consacrarea limbii române ca o limbă cu vocaţie universală, capabilă să primească în spaţiul ei literatura altor ţări.

Atunci când scria proză, povestiri, dar și impresii de călătorie, George Ciorănescu se manifesta dezinvolt, punându-şi în valoare, cu farmec, şi sentimentalismul, şi fantezia, şi umorul. O povestire, Miguel, publicată în volum separat, la Paris, în 1961, în regie proprie, este întrutotul comparabilă cu povestirile lui Mircea Eliade sau cu cele ale lui Vasile Voiculescu.

Stilul dezinhibat, plin de umor ne cucereşte de la început şi ne face să-i acordăm credit autorului, astfel încât nici nu observăm când atmosfera devine fantastică. Naratorul cumpără un peşte exotic, „cu ochi de buldog”, pe care i-l dăruieşte iubitei lui, Patricia, iar aceasta se îndrăgosteşte pervers de morocănoasa vieţuitoare din acvariu:

„De la un timp, îşi luase obiceiul ca seara, după ce stingea becurile din acvariu, să cânte ceva neînţeles, un fel de cântec de leagăn. Miguel îşi bătea înotătoarele pe loc, din ce în ce mai rar, între somnolenţă şi extaz. Cântecul era un refren bolnăvicios, pe care îl ascultam şi eu, bătând din ce în ce mai rar din gene. Vedeam apoi, ca prin ceaţă, pe Patricia dezlegându-şi cordeluţa cozii de cangur şi lăsându-i să-i cadă, cu lenevie, cămaşa transparentă de nylon…”

Altă povestire care ar trebui să fie inclusă în antologiile de proză scurtă românească este Importanţa secretului comercial, publicată pentru prima oară în revista Apoziţia (1992-1994). Autorul enumeră – cu un umor irezistibil – încercările unui om fără spirit comercial de a se lansa în afaceri. Acesta vrea să introducă în comerţ coşciugul de material plastic, dar este torpilat de Asociaţia Mondială a Dricarilor, care provoacă în replică criza petrolului şi, în consecinţă, scumpirea materiei prime pentru coșciuge; vrea să importe din China şobolani pentru pisicile din Europa, dar producătorii de conserve destinate micilor feline îi dejoacă planul, dăruind chinezilor mari cantităţi de pesticide; vrea să pună în circulaţie sutienul computerizat, însă femeile îl conving repede că sânii arată cel mai bine fără sutien.”

Un cărturar care se amuză, un Alexandru Odobescu al secolului douăzeci, acesta este George Ciorănescu în ipostaza de prozator.