Comedia (neagră a) vieții de fiecare zi

Volumul de debut al lui Emilan Pal, Fortral (numele unui analgezic), putea fi intitulat și Comedia (neagră a) vieții de fiecare zi. Situații și întâmplări din realitatea imediată, care nu ne mai impresionează de mult și pe care adeseori nici nu le mai observăm, sunt remarcate și comentate cu fantezie și sarcasm de autorul cărții. Sensibilitatea lui ieșită din comun face dureroasă și greu de uitat fiecare nouă întâlnire cu existența cotidiană.

Lumina unei veioze poate să aibă pentru Emilian Pal strălucirea orbitoare a arcului voltaic, iar trântirea unei uși să-i răsune în urechi ca o explozie. Dar mai agresivă și mai greu de suportat decât orice este pentru el urâțenia stilului de viață de azi. Autorul practică o poetică a refuzului, denunțând cu o vervă pedepsitoare, prin caricaturizare violentă și reducere la absurd, tot ceea ce ne înjosește existența:

„lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie./ oamenii trec pe lângă ea ca pe lângă un ghemotoc de hârtie./ strânge între picioare o păpușă.// lena. lena. așa o cheamă pe verișoara mea./ lena stă pe scări cu păpușa între picioare./ îi smulge părul. fir cu fir. ai ruj? de ce-ți trebuie ție ruj?/ vreau să mă fac mare.// lena are opt ani. își dorește să se fi născut fără cap.// îmi scot bricheta mă așez la masa de scris./ lena are opt ani.// ai să mori și tu, nu?// poți să iei de la mama ta din poșetă un ruj?/ vreau să fiu mare// strânge între picioare păpușa/ apoi îi smulge părul. fir cu fir./ lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie./ nu vrea să intre în casă./ bunicul o s-o izbească iar de calorifer./ ea strânge păpușa între picioare. îi smulge părul fir cu fir./ lena se roagă. înger îngerașul meu/ ce mi te-a dat dumnezeu eu sunt mică fă-mă mare/ să-l izbesc pe bunicul de calorifer.” (portrete)

Nu este nimic cinic în poezia bine scrisă, tăioasă (cum exact o definește Cosmin Perța, cu o precizare: „tăioasă și rafinată”) a lui Emilian Pal. Luciditate, da. Cinism, nu. Poetul are amintiri dinainte de izgonirea din rai și tocmai prin raportare la acele amintiri repudiază nesiguranța, mediocritatea, kitsch-ul modului de viață din lumea pământeană:

„dimineața trezirea la șase în patul prea mare prea mic/ după cum sunt șansele tale pe ziua de azi/ tragi perdeaua vremea e la fel ca ieri/ ca alăltăieri/ ca mâncarea sleită/ parcările s-au golit nenorociții își dau bună ziua din suv-uri/ nu nimic nu s-a schimbat aceeași chestie ca și în țară/ aceleași autobuze de navetiști cu geamuri jegoase puțind/ a șosete și a calvin klein/…/ același grohăit de motor care te scoate din minți/ încerci să fi calm îți umfli pieptul să pari mai mare, mai sigur/ mai priceput la ceva” (ruta 86).

Poezia lui Emilian Pal este o critică din perspectivă morală și estetică a modului în care ne trăim viața. Dar este mai mult decât atât: un strigăt existențial sfâșietor, pe care nu poți să te prefaci că nu-l auzi:

„deocamdată dorm pe saltea în bucătărie/ picioarele se lovesc de dulap sună a gol a sicriu/ noaptea aud zgomote stranii un ceas care ticăie/ o respirație în frigider/uneori îmi imaginez dacă aș muri subit câți oameni/ m-ar plânge câți oameni m-ar plânge cu adevărat// au început să mă doară dinții simt gingiile grele/ ca strugurii neculeși de la țară/ mă doare și spatele spinarea mea e spinare de bivol/ în care și-a înfipt ghearele un leopard.”

Biografia lui Emilian Pal – caz rar – face parte din opera lui:

„Emilian Pal s-a născut pe 18 noiembrie 1979, la Iași. A absolvit liceul catolic în Bacău și Facultatea de Drept din cadrul Universității «Alexandru Ioan Cuza» din Iași. Între anii 2001 și 2013 profesează ca jurnalist la un cotidian local din județul Neamț. Deși cochetează cu poezia încă de mic copil, scrisul reprezintă doar un mijloc secundar de socializare. Declicul se produce în 2004, când, în timp ce realiza, un reportaj despre alcoolicii anonimi, face o vizită de documentare la Spitalul de Psihiatrie din Roman, unde îl găsește internat pe tatăl său, despre care nu știa nimic de mai bine de 10 ani.”

În afară de cazurile în care, descriind prozaismul existenței, devine el însuși prozaic, Emilian Pal este un poet original, „tânăr și neliniștit”, demn de atenție.

Emilian Pal, Fortral, versuri, București, Ed. Tracus Arte, 2015, prezentări pe ultima copertă de Cosmin Perța și Teodor Dună, imaginea de pe copertă de Cristian Pal. 104 pag.

Text apărut în România literară nr. 28/ 2016