Tatiana ȚîbuleacTatiana Țîbuleac
05.04.2016

Vechiturile

Azi, în drum spre grădiniţă, am găsit un televizor, o maşină de spălat şi o lampă de masă. Nu ştiu dacă funcţionau sau nu, căci nu am avut o priză să le încerc, însă presupun că mergeau. Au fost scoase în stradă pentru că stăpânii, probabil, s-au săturat de ele. Au vrut o schimbare. S-au gândit într-o dimineaţă – a doua după atentatele din Bruxelles – că n-ar strica să-şi schimbe televizorul, maşina de spălat şi, de ce nu, şi lampa de masă. Asta din urmă, recunosc, m-a emoţionat cel mai tare. Stătea acolo ca o lalea frântă.

Vechiturile astea m-au bucurat. Înseamnă că oamenii se pregătesc să trăiască. Să se uite la televizor în continuare, să spele rufe, să lumineze mase sau mese, nici nu mai ştiu cum e corect. Şi nici nu mai contează. Contează că oamenii mai vor. Nou, primăvară, normalitate. Căci ce, dacă nu normalitate, prevesteşte o lampa de masă nouă?

Ieri şi azi am avut mai multe polemici. Despre emigranţi, despre poliţie, despre cine trebuia să moară şi cine nu. Despre cine are dreptul să trăiască şi cine ar trebui să aibă curajul să dispară. Despre ei, despre noi.

Toţi au dreptate. Acesta este „binelerăul” democraţiei. Toţi au dreptul să aleagă, să ia o decizie şi să o pună în practică. Să iubească, să urască şi da, să-şi ia viaţa.

Dar nimeni nu are dreptul să ia viaţa altcuiva. Să o ia de la un om care poate încă nu a decis ce să facă cu ea. Să o scoată în stradă sau să o mai ţină, pentru alt an, altă primăvară?

Da, mi-e frică. Mă tem, mă gândesc, mă răzgândesc. Să plec, să rămân, să fug, să aştept? Nu îi cred pe cei care spun că durerea te face mai puternic. Nici pe acei care spun că moartea trebuie răsplătită cu moarte.

M-am gândit să scot şi eu azi vreo vechitură din casă, aşa, simbolic. Sau poate din cap?

Sursa foto: ploaiadecuvinte.blogspot.com