Ieri am adunat de prin casă un sac de încălţăminte cu defecte. Am intrat în primul „Cordonnerie” de pe colţ. Aşa se numesc în Franţa atelierele unde poţi repara un papuc, alege şireturi sau vopsi o bucată de piele. Proprietarul, un francez de vreo 60 de ani, mi-a zâmbit. S-a ridicat de pe scaunul său pitit după tejghea. Şi-a frecat mâinile pricepute şi m-a întrebat cu ce el, monsieur Giger, mă poate ajuta?
Monsieur Giger arăta de parcă s-a născut şi apoi a trăit pe acel scăunel din dosul tejghelei. Avea în jurul său tot de ce are nevoie un om în viaţă. Într-o viaţă ca a lui. Sute de sticluţe cu vopsea, mii de mosoraşe cu aţă de toate culorile şi grosimile, seturi largi de ciocănele, chingi, nasturi, fermoare, bucăţi de piele mirositoare,
înşirate cu grijă. Era clar că toate aceste lucruri nu au fost aduse acolo. Ele au existat mereu, de la începutul vieţii lor de lucruri trebuincioase.
– Doamnă…?
Deci, da. Nişte cusături, un lifting pentru o talpă, o gaură într-o încheietoare, un călcâi care trebuia ţintuit – cam asta, în principiu, aş fi vrut eu de la el, de la acest domn, de la cordonneria de pe colţ.
Monsieur Giger nu a răspuns imediat. Şi-a pus ochelarii. I-a potrivit. A luat în mâini, pe rând, toată încălțămintea. A studiat atent fiecare papuc, fiecare meteahnă, fiecare cusur. De parcă papucii mei îi vorbeau într-o limbă cunoscută şi, chiar atunci, îi spuneau ce au păţit. Apoi i-a aranjat frumos în perechi şi mi i-a dat înapoi.
– Din păcate, nu pot face nimic. Pentru a-i repara aşa cum e nevoie, mi-ar trebui prea mult timp, prea mult efort. Nu merită, mai bine cumpăraţi alţii…
Ce poţi să faci în astfel de situaţii? Exact. Mi-am luat torba şi am plecat. Iar pe drum spre casă m-am gândit la acest om deosebit. La orgoliul lui de meşteşugar. Orgoliu frumos, de specialist care îşi ştie meseria. Care nu lucrează oricum.
Care nu vrea să facă un lucru de mântuială, râvnind doar la bani.
Şi m-am mai gândit că mi-ar plăcea să întâlnesc astfel de orgolioşi şi în alte meserii. Orgolioşi care să zică nu, nu merită să scriu, să fur, să iau mită, să umilesc sau să păgubesc un om. Pentru bani. Pentru succes. Pentru o faimă dubioasă.
Să zică: nu, nu merită efortul!
Foto de pe www.viorelilisoi.ro