Tatiana ȚîbuleacTatiana Țîbuleac
23.02.2016

Miluța

Miluța a fost mereu o tăcută. În copilărie, mama îi ghicea poftele, medicii – durerile, iar copiii – gândurile.

La şcoală Miluța învăța prost, cum era de aşteptat de la o elevă care stă mereu cu capul în jos şi nu răspunde la întrebări.

Miluța creştea fără prieteni, fără distracții sau chestii din astea. Studii superioare nu a făcut, în schimb a fost angajată ca ajutor de pădurar la ocolul silvic din sat. Pădurea o aranja.

Pentru că nu s-a măritat, iar în locul ei pădurarul şi-a luat feciorul, Miluța a plecat peste hotare. În Italia. S-a angajat să facă curățenie într-un hotel ieftin şi dubios.

– Schimbi cearşaful, speli baia, aerisești camera, i-a spus managerul în prima zi.

index

Miluța a dat din cap şi a început imediat lucrul.

Timp de un an, printre intrigi şi minciuni, trădări şi murdării, care se găsesc din plin la un astfel de hotel, Miluța schimba, spăla, aerisea. Fără întrebări sau ridicat din sprâncene. Fără cuvinte.

Şi, cu timpul, fata noastră a înflorit. Clienții îi lăsau cele mai mari bacşişuri. Managerul îi punea în plic premii. Când au dat afară patru femei de serviciu, din cauza crizei, pe Miluța au lăsat-o. A devenit şefa menajerelor. Este chemată la adunări. A fost legalizată. Va avea şi pensie.

– De ce crezi că te prețuiesc atât de mult, Miluța?, o întreb.

– Le place că tac!, îmi spune ea senină şi mulțumită.

Ca un om care şi-a găsit vocația.