Libertate

Ne-am cunoscut într-o foarte dimineață, într-un câmp de țară. Înconjurate de oi şi găini slobozite. În mijloc de iarbă udă, plină de melci. Cu o țigară de tutun şi alte câteva diferențe între noi. O chema Sage.

– Da, nume de băiat. Prostesc… ca şi toată viața mea.

Sage m-a învăluit. Cu fumul ei greu. Cu viața ei povestită generos, fără să-i pese. De parcă ar fi avut alte câteva de trăit. Cu o sinceritate dureroasă, potrivită în aceste împrejurări.

Ce rost ar avea să se prefacă la o fermă? Într-o rulotă, la anii ei? O mamă singură şi o femeie a nimănui. Cu prea mult trecut şi un viitor îmbătrânit. Şi parcă am fi încheiat discuția aici. S-a spus şi s-a tăcut esențialul. Era însă o dimineață binevoitoare.

Astfel am aflat că pe vremuri a existat o motocicletă. Şi ei doi. Vânt în părul fără̆ riduri şi trupuri mustoase. Şi erau nebuni, şi inventase vinul din întâmplare, iar The Beatles erau încă tineri şi săraci. Sfidau moartea în fiecare noapte, iar dimineața, mirați că sunt încă vii, urcau din nou pe roți. Pe vânt. Pe vise.

Râdea mult pe atunci. Prea mult, poate. Pletele ei erau mereu încâlcite de drum, iar gândurile – de libertate. Trăia repede, aşa cum trăiesc diminețile la țară. Cum trăieşte fumul de țigară.

Când s-a trezit într-o zi, avea un fiu. Ochii plânşi şi fața încrețită. Dormise prea mult. Întârziase. Dar a rezistat.

A învățat să iubească din nou viața, nopțile, diminețile. A învățat iar să străbată drumuri, mai cumpătat însă, mai cumpătat. Vinul îi place mai puțin, însă mai ascultă Beatles.

Şi aşa merge mai departe. Cu suişuri şi coborâşuri. Cu obstacole.

Ca un drum mângâiat de roți. Liberă.

(sursa foto: codrosu.ro)