Tatiana Țîbuleac
Lenuţa s-a născut la ţară. Mama a murit. Tata, însă, a trăit. Pentru ea.
Fermier de profesie şi de ambiţie, tata a făcut totul. Cum a ştiut mai bine.
A crescut şi găini, şi raţe, şi curci, ca să o hrănească.
A făcut speculă ca să o îmbrace.
A străbătut pe Jiguli-ul vechi toţi kilometrii Rusiei, ca să vândă mere mai scump. Ca să o trimită la liceu, la oraş.
A îngrăşat porci şi vaci, ca să o dea la cercuri. De muzică, de dans, de tot.
A vândut în toamna ceea maşina şi o bucată de pământ, ca să o trimită în excursie la Paris cu clasa. Să vadă lumea. Măcar ea.
A fost primul din raion care a semănat rapiţă. A îndurat râs şi glume.
Nu s-a însurat cu femeia ceea. Mai întâi să crească fata.
Acum Lenuţa bea cafea cu mine. E studentă la Paris. Cântă, dansează, ştie de toate.
E frumoasă ca o livadă toamna. Are gust de mere coapte şi păr viu, ca un drum fără sfârşit.
Lenuţa nu este fată de fermier. Ea este fata tuturor taţilor care au fete.
A taţilor care cresc fete.
A taţilor care îşi iubesc fetele şi care cred în ele.
Foto de pe panoramic.com
