Literatura de azi 
Mai multe nu auzi Nils, căci reuși să se strecoare afară din coș, se furișă nevăzut printre tufișuri și se ascunse cât putu de bine.
Timpul nu trecea nicidecum greu în parcul Skansen. Intră în vorbă cu toate animalele și își făcu o grămadă de prieteni. Și, după ce îndurase atâta frig și vreme aprigă, se gândi că n-ar fi rău să mai zăbovească un pic pe acolo. Că poate îngheța pe loc, de-ajunge în Laponia urgisita de geruri! Și că, la urma urmelor, după cele întâmplate, nu prea avea de ales, trebuia să rămână, deși îi era dor de Martin și de gâște.
Zilele erau tot mai calde. Vara se înstăpânise de-a binelea. Iarba înverzise, plopii și mestecenii erau îmbrăcați în frunze strălucitoare, ca de mătase, cireșii erau în floare, iar rugii de mure și tufele de zmeură rodiseră deja. „Trebuie să fie cald și în Laponia acum…”, se gândi Nils cu amărăciune.
Într-o bună zi, Nils trecu pe lângă cușca vulturilor. Era făcută din bare de fier și sârmă de oțel și era atât de mare, încât încăpuseră înăuntru doi copaci și o stâncă, pentru ca vulturii să se simtă ca la ei acasă. Cu toate acestea, numai bine nu le era bieților vulturi. Stăteau neclintiți toată ziua în același loc, uitându-se deznădăjduiți în zare, iar penele lor frumoase și întunecate deveniseră aspre și fără strălucire.
Nils îl auzise pe unul dintre îngrijitori povestind că, de vreo săptămână, aduseseră încă un vultur. Noul venit stătea la fel de trist și nemișcat ca și ceilalți, însă penele încă îi luceau frumos. De cum îl văzu, băiatul își dădu seama cine era.
– Gorgo! Gorgo! îl strigă el de acolo, de jos.
Vulturul era însă atât de toropit de somn, că abia avu putere să-și coboare privirea.
– Cine mă strigă? întrebă el cu glas slăbit.
– Gorgo! Sunt eu, Degețel, cel care călătoream cu gâștele sălbatice! Nu-ți aduci aminte de mine?
– Au prins-o și pe Akka? întreba vulturul, vorbind cu greutate, ca și cum ar fi încercat din răsputeri să-și adune gândurile după un somn lung.
– Nu, nu, sunt bine toate acolo, în Laponia, numai eu am nimerit aici. Cum pot să-ți fiu de ajutor, Gorgo?
Selma Lagerlöf, „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson prin Suedia”
(fragment ales de Odilia Roșianu)
