Marchizul de Carabas

S-a întâmplat odată ca trei feciori de morar să primească moştenire după moartea tatălui lor o moară, un măgar şi un motan. Moara i-a rămas celui mai vârstnic dintre feciori, măgarul, mijlociului, iar motanul, mezinului.

– Ce folos de la un motan? gândi, amărât, mezinul. Fraţii mei vor putea să-şi câştige pâinea cu uşurinţă, dar eu voi muri de foame.
– Nu fi trist, stăpâne! îi zise într-o bună zi motanul, cu glas omenesc. Fă-mi doar rost de o pereche de cizme, ca să pot umbla mai uşor prin păduri şi câmpuri. Şi-ţi promit că n-are să-ţi pară rău!

Nu trecu mult şi motanul află că regele ieşise împreună cu fiica lui la plimbare cu trăsura.

Aşa că motanul alergă înaintea caleştii şi le strigă ţăranilor care strângeau fânul:

– Dacă vă întreabă regele ale cui sunt câmpurile acestea mănoase, să-i spuneţi că sunt ale marchizului de Carabas. Altfel vă paşte ştreangul! Aţi înţeles?!

La auzul vorbelor motanului, ţăranii se speriară straşnic. Astfel că, atunci când se apropie trăsura regelui, aceştia făcură întocmai cum le poruncise motanul încălţat.

– Ale cui sunt câmpurile acestea? – întrebă împăratul.

– Ale marchizului de Carabas! răspunseră-n cor ţăranii.

– Marchizul ăsta pare a fi un gospodar foarte bun, îi spuse atunci regele fiicei sale.

Apoi, motanul îi porunci stăpânului să se scalde în râu când or trece pe acolo regele şi prinţesa.

Zis şi făcut! Feciorul de morar îşi ascultă motanul. Şi atunci când trăsura regelui se apropie de dânşii, se dezbrăcă şi intră în apă. Iar motanul, care îi ascunse repede hainele, începu numaidecât să strige, cât îl ţineau puterile:

– Ajutor! Marchizul de Carabas a fost jefuit! Hoţii i-au furat îmbrăcămintea!

Auzind aşa o grozăvie, regele dădu de îndată poruncă slugilor să-l ajute pe marchiz. Acesta fu scos din apă şi i se dădu cel mai frumos costum regal. În hainele acelea dichisite, marchizul arăta şi mai frumos decât fusese. Aşa că prinţesa se îndrăgosti de el de îndată, iar regele îl invită să facă împreună o plimbare cu trăsura lui.

Charles Perrault, „Motanul încălțat”

(fragment selectat de Odilia Roșianu)

(sursa foto: pixabay.com)