Literatura de azi 
A fost odată o femeie săracă și văduvă, care trăia departe de lume, împreună cu băiețelul ei Henric, pe care îl iubea nespus de mult. Henric era un copil foarte bun. Avea doar șapte ani și făcea toate treburile casei: mătura, spăla podelele, gătea, îngrijea grădina. Când termina treaba,își cârpea hainele, repara ghetele mamei și, după puterile și priceperea lui, mai făcea un scaun, o măsuță,o bancă și alte lucruri necesare gospodăriei. În acest timp, mama lui cosea lucruri pe care le vindea și din banii agonisiți trăiau amândoi.
Căsuța lor era departe de alte așezări și, prin fereastră, se vedea un munte, atât de înalt, încât nimeni n-a izbutit vreodată s-ajungă până în vârf. Muntele era înconjurat de o apă, de niște stânci înalte și de prăpăstii de netrecut.
Așa săraci cum erau, se simțeau mulțumiți și fericiți. Iată însă că, într-o zi, măicuța se îmbolnăvi. Nu cunoșteau nici un medic și chiar dacă ar fi cunoscut, n-ar fi avut cu ce să-l plătească. Bietul Henric nu știa ce să facă, cum s-o lecuiască. Stătea zi și noapte la căpătâiul ei, îi dădea câte puțină apă când îi era sete, că altceva nu avea. El abia dacă mânca un colț de pline uscată și o privea plângând când ea dormea.
Boala se înrăutățea pe zi ce trecea și biata femeie ajunsese în pragul morții. Nu mai vorbea, nu mai înghițea nimic și nu-l mai cunoștea pe micuțul ei Henric care, îngenuncheat lângă patul ei, hohotea de plâns. În culmea deznădejdii, el strigă:
— Zână Binefăcătoare, ajută-mă s-o salvez pe mama mea!
De cum rosti aceste cuvinte, fereastra se deschise și în odaie intră o doamnă frumos îmbrăcată care, cu o voce blândă, îl întrebă:
— Ce dorești din parte-mi, micul meu prieten? M-ai chemat, iată-mă!
— Doamnă, strigă Henric căzând în genunchi cu mâinile împreunate, vă rog, dacă sunteți Zâna Binefăcătoare, salvați-o pe scumpa mea mamă care e pe moarte și mă va lăsa singur pe lume.
Zâna îl privi înduioșată, se apropie de femeia bolnavă, se aplecă asupra ei, o cercetă cu atenție, suflă peste fața ei și spuse:
— Nu stă în puterea mea s-o vindec pe măicuța ta, dragul meu copil. Numai tu o poți însănătoși, dacă vei avea curajul să faci călătoria despre care îți voi vorbi.
Contesa de Ségur
(fragment selectat de Odilia Roșianu)
