Literatura de azi 
Cea dintâi săptămână din ianuarie a fost dedicată confecționării lenjeriei. Mânuiau cu degetele lor nu prea delicate, dar puternice, acele găsite în ladă. Cusăturile au fost însă rezistente.
Nu le lipsea ața, căci Cyrus Smith se gândise să o folosească pe cea care prindea benzile de învelișul aerostatului. Gedeon Spilett și Harbert desfăcuseră lungile benzi cu o răbdare de invidiat.
Pencroff renunță însă la o treabă care-l enerva prea mult. La cusut, în schimb, se evidenție. Era un fapt cunoscut că marinarii sunt neîntrecuți în croitorie.
Grăsimile de pe pânză s-au îndepărtat cu sodă, obținută prin prelucrarea unor plante. Bumbacul astfel curățat își recăpătă elasticitatea naturală; după aceea se decoloră în aer, obținându-se în final un material alb.
În acest fel, coloniștii își fabricară mai multe duzini de cămăși. Ce plăcere pentru ei să se îmbrace iar cu rufe albe, să doarmă pe cearșafuri albe, ce înfrumusețau atât de mult paturile!
Își făcură și încălțăminte din piele de focă. Totodată, vânătoarea în pădure nu se întrerupse nici măcar o dată. Existau nenumărate prăzi, iar gloanțele trase de Gedeon Spilett și de Harbert, ambii buni ochitori, nu-și greșeau niciodată ținta.
Cyrus Smith le cerea mereu să economisească muniția. Încerca să ia măsuri ca să înlocuiască praful de pușcă și alicele din ladă, spre a le păstra pentru viitor, în caz că vreo amenințare I-ar fi obligat să părăsească domeniul stăpânit de ei. Din acest motiv, economia de muniții și înlocuirea lor cu substanțe ușor de găsit erau strict necesare.
[…]
Înainte de începerea anotimpului friguros, ei dădură cea mai mare atenție cultivării plantelor sălbatice, care fuseseră mutate din pădure pe Platoul Panoramei. Harbert nu se întorcea niciodată dintr-o excursie fără să aducă măcar câteva plante folositoare. Într-o zi aduse una a cărei sămânță presată dădea un untdelemn excelent; altădată, un fel de măcriș, cu calități antiscorbutice, care nu era de disprețuit; izbuti să găsească chiar și niște tuberculi prețioși, care semănai cu cartofii.
[…]
Cyrus Smith mai mult asculta decât vorbea. Câteodată, o glumă a lui Pencroff sau o reflecție a lui Harbert îl făceau să zâmbească; dar, mereu și pretutindeni, el se gândea la acele întâmplări inexplicabile, trăite pe insulă, la misterul pe care încă nu-l pătrunsese.
Jules Verne, Insula misterioasă, vol. I, Editura Adevărul Holding 2010.
