Însă câinii n-au habar de tipar și-abecedar

Ghem de spini și țepi uscate,
Stă-ntărit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.

Că nu simte nici atât
Cât l-ai gâdila pe gât.
Că să-l scoată, că să iasă,
Câinii-l lătră. Lui nu-i pasă.

Unul, încercând un pas,
S-a ciocnit în ghimpi la nas.
Fiindcă tontul și netotul
Și-a vârât în ace botul.

Dac-ar fi citit aici
El afla ce-i un arici,
Însă câinii n-au habar
De tipar și-abecedar.

Nesupus la gând pizmaș,
Bogorici e drăgălaș
Cui îl ia cu prietenie
Cântă-i numai din tipsie
Și-ți și joacă o chindie.

Tudor Arghezi, „Arici, Arici, Bogorici”