Literatura de azi 
Sosi și dimineața de duminică. Întreaga fire, proaspătă, strălucitoare, fremăta de viață. Inimile erau pline de cântec, iar celor cu inimă tânără cântecul li se revărsa pe buze. Pretutindeni nu vedeai decât chipuri voioase, peste tot domnea vara, văzduhul era plin de miresme îmbietoare.
La capătul drumului apăru Tom, ducând o căldare cu var și o bidinea cu coadă. Când dădu cu ochii de gard, întreg peisajul se posomorî și o adâncă melancolie îi întunecă sufletul. Oftând, a muiat bidineaua și a trecut-o peste șipcile gardului. Nu îi plăcea ce avea de făcut. Ce de planuri își făcuse pentru ziua aceea! Ce o să-și mai bată joc de el prietenii lui! Începu să scotocească prin buzunare a să vadă dacă poate ademeni pe cineva care să lucreze în locul lui. Deodată îi veni o idee strașnică și măreață! Luă iar bidineaua și se apucă liniștit de lucru. Nu trecu mult și apăru Ben Rogers care venea țopăind, cu inima voioasă, făcând ca vaporul. Mușca dintr-un măr. Tom s-a făcut că nu-l vede și muncea tacticos.
-Ce e, șefule ? Te-a pus mătușa Polly la treabă??
-Aa, tu erai, Ben? Nici nu te-am văzut.
-Eu mă duc la scăldat. Sâc! Ce ai mai vrea și tu ! Ori te pomenești că îți place să dai cu bidineaua?
-Sigur! zise Tom, văruind de zor. Cum să nu îmi placă? Ce, în fiecare zi ai norocul să văruiești un gard ca acesta?
Ben rămase uimit. Nu trecu mult timp și zise:
-Tom lasă-mă pe mine să văruiesc!
-Nu se poate , Ben! Mătușa Polly s-ar supăra.
-Hai lasă-mă să încerc. Îl voi face la fel de bine ca tine! Uite, îți dau mărul.
Tom se despărți de bidinea cu o prefăcută șovăială, dar cu inima plină de bucurie: reușise să-l păcălească pe Ben.
Mark Twain, „Aventurile lui Tom Sawyer”
