Literatura de azi 
S-au legat zece căței,
Să se facă derbedei,
Doritori de-o viață nouă.
Unul însă s-a retras
Și din zece-au mai rămas
Buni tovarăși numai nouă.
Hotărâți, fără zăbavă
S-au și dat la o ispravă.
Mai cuminte, cel mai copt
S-a pitit sub coșul mare
Și din nouă, prin urmare,
Au rămas, cățeii, opt.
Opt s-au strecurat tiptil
Într-un automobil,
Pe șofer, cum l-au zărit,
Ei s-au și cărăbănit.
Numai unul, mai sfios,
Și cu dinții toți de lapte,
N-a putut să sară jos
Și din opt rămas-au șapte.
Iată-i instalați, în fine,
Cum nu se putea mai bine.
Când veni proprietăreasa
O iau iar la sănătoasa.
Dar pe unu-l înșfăcase
Și-au rămas, din șapte, șase.
Cu al șaselea cățel
S-a-ntâmplat ceva la fel.
Ca o fiară care mușcă
A fost prins și pus în cuşcă.
E ușor să te convingi
Cum se face că, deodată,
După fusta sfâșiată,
Au rămas, din șase, cinci.
Însă, piaza rea și-aici,
Că au dat de un arici.
Cel mai blând și mai netot
Înțepat a fost în bot,
Și rănitul, ca la teatru,
A ieșit schilod din scenă
Și rămaseră-n arenă,
Din toți cinci cățeii, patru.
Când au dat și de cocoș
În cotețul cu cuibare,
Altul a scăpat din gheare
Scărmănat și cocoloș.
Și din patru derbedei
Au rămas acuma trei.
Crezi că s-au astâmpărat,
După tot ce s-a-ntâmplat?
Iată-i cum au tăbărât
Pe furtunul de stropit
Și l-au tras și l-au târât
Până ce a izbucnit
Și pe unul l-a chiorât.
Și din trei căței vioi
Am rămas numai cu doi.
Dar cățeii pe o punte
Începuseră să se-nfrunte.
Unul din căței, săracul,
Făcând, prostul, pe nebunul,
A venit de-a berbeleacul
Și-a rămas, la urmă, unul.
Singuratic, trist, mâhnit,
Tocmai bine-a nimerit.
Drăgălașa de copilă
L-a primit la ea cu milă.
Și când iar s-au întâlnit
Toți cățeii camarazi,
A fost și mai fericit
Până-n zilele de azi.
Căci, dintr-unul, hai, noroc!
S-au făcut zece la loc.
Tudor Arghezi, „Zece căţei”
