Gabriela Pop
Bună ziua, tuturor!
Poemul Extazului a fost compus de Alexandr Scriabin între 1905 și 1908, atunci când interesul său pentru teozofie era la apogeu. Era convins că oamenii sunt înzestrați cu abilități mistice și oculte pe care le pot folosi să rupă legăturile vieții fizice și să-și elibereze sufletele pentru a renaște pe un plan superior al existenței.
Poemul Extazului descrie călătoria unui suflet care încearcă să se înalțe si să treacă în această conștiință superioară. În nota sa de program pentru premiera piesei, Scriabin a explicat filozofia care stă la baza muzicii:
Poemul Extazului este bucuria acțiunii eliberate. Cosmosul, adică Spiritul, este Creație Eternă fără Motivație Externă, un Joc Divin al Lumilor. Spiritul Creativ, adică Universul în joc, nu este conștient de absolutul creativității sale, subordonându-se unei Finalități și făcând din creativitate un mijloc către un scop. Cu cât pulsul vieții este mai puternic și cu cât precipitarea ritmurilor este mai rapidă, cu atât mai clar ajunge la Spirit conștientizarea că este consubstanțial cu creativitatea însăși. Când Spiritul a atins punctul culminant al activității sale și a fost smuls din îmbrățișările teologiei și relativității, când și-a epuizat complet substanța și energia sa activă eliberată, va sosi Timpul Extazului.
Să audiem acest poem simfonic în interpretarea Philharmonia Orchestra, dirijor Esa – Pekka Salonen.
