Gabriela Pop
Bună ziua, tuturor!
Serghei Prokofiev, născut la final de secol XIX, a început să compună în copilărie, în umbra marii tradiții romantice rusești a lui Ceaikovski, Glazunov și Rimski-Korsakov – ultimii doi i-au fost și profesori la Conservatorul din Sankt Petersburg.
Maturizarea sa ca om și compozitor a avut loc pe fundalul prăbușirii acestei tradiții romantice în favoarea expresionismului mistic al lui Scriabin și a modernismului lui Stravinski. În ciuda contrastelor agitate și extreme ale influențelor stilistice, Prokofiev a reușit să-și dezvolte o personalitate muzicală puternică și un stil foarte distinctiv. Pe de o parte, muzica sa are adesea melodii și armonii luxuriante, dar, pe de altă parte, abundă în disonanțe. Lucrările sale complexe, dificile din punct de vedere tehnic și solicitante interpretativ și-au asigurat un binemeritat loc în istoria muzicii, la tranziția dintre romantismul târziu și epoca modernă.
Astăzi vă oferim o reducție, la propriu și la figurat, a unei pagini din opusul acestui compozitor, și anume transcripția pentru vioară cu acompaniament de pian a Marșului din opera Dragostea celor trei portocale, în interpretarea violonistului Jascha Heifetz, alături de Brooks Smith la pian.
