Gabriel GafițaSe știe că în general hispanofonii sunt foarte refractari la limbile străine. Ajunge să-l ascultăm pe Julio Iglesias cântând în limba franceză ca să înțelegem proporțiile fenomenului. Dar, mai ales când vorbesc limba engleză, pronunția lor oferă uneori efecte de-a dreptul amuzante: azuelas = as well as, ze hop = the hope, piss mishon = peace mission, fuck us = focus.
Eram în Peru prin 2017 sau 2018, când ascultam într-o zi în mașină o emisiune a unui post de radio local. Un reporter difuza melodii la cererea ascultătorilor. Intra în dialog cu aceștia, mai făcea glume, comenta preferințele celor care îi telefonau și introducea melodiile pe post. La un moment dat, intră apelul unui bărbat care vorbea repede și înghițind silabele, cum fac de obicei hispanofonii obișnuiți. Omul spunea că este din orașul X și că-i plăcea foarte mult un cântec intitulat Estos son Reebok o son Nike , pe care ar fi vrut să-l asculte pe acel program.
Reporterul, care ținea bine emisiunea în mână, a rămas puțin descumpănit.
– Nu cred că știu vreun cântec cu titlul ăsta, i-a spus el oarecum prudent ascultătorului. N-am mai auzit cântecul ăsta niciodată.
– Hai, hombre, a insistat bărbatul aproape excedat. E un cântec foarte cunoscut. Nu se poate să nu-l știi
– Și zici că se cheamă Estos son Reebok o son Nike? (Ăștia sunt Reebok sau sunt Nike?)
– Da, exact, așa se cheamă. E un hit internațional.
Reporterul a rămas o vreme pe gânduri repetând de două-trei ori mai mult ca pentru sine Estos son Reebok o son Nike. Se vedea că e în căutare și că încerca mai multe posibilități. După câteva secunde a exclamat:
– Gata. Cred că l-am găsit.
Și a introdus pe post melodia This is the rhythm of the night, cântată de Corona.
– Da, da, a exclamat fericit ascultătorul. Asta e, hombre. Așa am spus și eu. Îți mulțumesc. Mi-ai făcut o mare bucurie.
