Gabriel GafițaZilele trecute am intrat în Word cu gândul să mai șterg din multele fișiere acumulate în decursul timpului. Tocmai ștergeam de zor la texte vechi de care nu mai aveam nevoie, când am dat peste scrisoarea de mai jos trimisă unui prieten din România, pe vremea când eram ambasador în America Latină și tocmai se decretase starea de urgență în urma pandemiei de Covid-19. Lipsesc multe amănunte și comentarii adiacente, deoarece și în România era stare de urgență și lucrurile se petreceau mai mult sau mai puțin la fel. Ca în toată lumea. Deci nu era cazul să insist cu analiza. Ceea ce am vrut să-i ofer prietenului meu a fost doar puțină culoare locală, pentru variație.
Deci iată textul meu din 2020:
Aici carantina se desfășoară cam așa: copiii, câinii și autiștii au dreptul la 30 de minute zilnic de plimbare în jurul casei, însoțiți de un singur adult. Un copil era însoțit de amândoi părinții și o patrulă de-a armatei i-a oprit și a trimis un părinte acasă pentru distanțare socială. Copiii n-au voie să urce pe leagăne, scări, tobogane, bare în parc (probabil pentru a nu le atinge și a nu le infecta), în schimb n-au voie nici să iasă cu bicicleta sau cu rotilele proprii (oare de ce, când sunt ale lor, nu țin de domeniul public?). De luni va fi voie să ieși cu mașina, dar numai singur, pentru izolare socială, și numai la piață, supermarket sau farmacie, oricum cele mai apropiate de locuința ta. Dacă ai vreun caz urgent în familie, de exemplu o fractură, un infarct sau vreo ocluzie intestinală, poți duce bolnavul cu mașina la spital, dar numai cu o viteză de maximum 30 km/h și cu toate luminile interne și externe aprinse. (Nu mă întreba ce previi în acest fel. Poate numai reacția rapidă necesară în asemenea cazuri.) Și nu ai voie să mai iei pe nimeni în mașină care să vadă de bolnav, chiar dacă bolnavul e copil. (Tot pentru izolare socială.) Șoferul ambasadei noastre, care vine cu motocicleta de acasă împreună cu soția, și ea angajată la ambasadă, a fost oprit de o patrulă a armatei, iar ea a fost trimisă cu autobuzul, ca s-o izoleze social de el (însă nu și de ceilalți călători din autobuz).
Restaurantele și magazinele aduc comenzi acasă, dar nu poți plăti cu cash, ci numai cu cardul, ca să nu atingă curierii banii.
Seniorii nu au voie să iasă din casă niciodată, fiindcă sunt considerați vulnerabili și statul vrea să-i protejeze cu orice chip. Nu interesează pe nimeni dacă au pe cineva care să le facă piața, sau dacă au destui bani pe card ca să plătească ce comenzi primesc la domiciliu. Statul le apără sănătatea chiar împotriva lor. Vârsta senioriatului a crescut de la 60 la 65 de ani. Eu, chiar dacă am peste 65, presupun că aș putea ieși din casă pe baza faptului că sunt diplomat, însă mi-ar fi extrem de târșă să fiu oprit de o patrulă de poliție sau de armată și să încep să le arăt legitimația de la Ministerul de Externe, explicându-le că sunt diplomat. Cei mai mulți dintre ei probabil că nici n-ar recunoaște o legitimație diplomatică dacă ar vedea una și, până la lămurirea lucrurilor, m-aș trezi dus la secția de poliție.
În schimb, coafezele au voie să vină să te coafeze acasă. Dar, începând de luni, dentiștii nu mai au voie să te primească la cabinetul stomatologic, ci trebuie să vină tot acasă la tine, ca și coafezele. Imaginează-ți, dacă ai vreo urgență stomatologică, dentistul cum face să te trateze acasă?
Și, în timpul ăsta, milioane de oameni săraci, șomeri și fără nicio șansă umblă pe străzi ca să facă rost de mâncare, pentru că sunt atât de săraci că n-au acasă nici frigider, nici apă curentă, nici canalizare, ci stau în câte o căsuță cu pereții din tablă ondulată prin bidonville-urile capitalei, fără ferestre ca să nu fie clădirea terminată și să trebuiască să plătească pe ea impozit. Ăștia habar nu au de carantină și-și văd liniștiți de treaba lor, fiindcă patrulele armatei și ale poliției nu umblă prin bidonville-uri. Statul închide o piață după alta pentru a reduce interacțiunea oamenilor și atunci ei cumpără și vând direct din stradă, fiindcă mai mult decât o porție de hrană zilnic tot nu pot cumpăra, neavând frigider unde s-o păstreze.
Zece generali de poliție sunt în anchetă pentru un furt masiv de măști, mănuși și alte dotări destinate polițiștilor, care sunt cei mai expuși, venind în contact cu populația. Dar, dacă din măști, mănuși și altele se poate face un ban pe piața neagră, de ce nu? Armata verifică distanțarea socială din autobuze, soldați cu mitraliera la gât te pot da jos din autobuz dacă li se pare că e prea multă lume înăuntru și e treaba ta cum mergi mai departe până la destinație. Seara mașinile de poliție trec pe străzi după ora interdicției de circulație și de la stațiile montate pe mașini răsună în megafoane muzică populară patriotică. La început, lumea îi aplauda, acum nu-i mai aplaudă nimeni. Aveam interdicție de circulație de la 18.00 la 05.00, apoi a fost de la 20.00 la 04.00, acum e de la 21.00 la 04.00, ca să rămână deschise magazinele alimentare și angajații lor să poată ajunge la muncă dimineața. Au fost vreo două săptămâni când erau zile pentru bărbați și zile pentru femei la ieșit pe stradă și asta tot pentru distanțarea socială. A fost o idee a ministrului sănătății, la care s-a renunțat după vreo zece zile, când a fost considerată nefericită, fiindcă, deși erau izolați pe stradă, bărbații și femeile nu aveau cum fi izolați social și acasă.
Poporul însă rabdă și nu protestează nimeni. Doar câțiva ziariști mai obiectează prin ziare, dar nu le dă nimeni importanță. Fondul problemei e acceptarea generală a stării de urgență. Și aici, ca și în România, se vorbește cu multă fericire despre conformarea la noua normalitate. Mai ales tinerii o îmbrățișează cu multă bucurie, ca și cum ar fi un fel de stagiu de muncă voluntară, sau un antrenament de pregătire pentru armată, când sergentul ne freacă, noi facem mișto de el, dar executăm flotările în noroi.
Ca unul care aparține unei categorii sociale, umane sau animale care nu există, seniorii, nu pot sta decât închis în ambasadă, gândindu-mă că totuși, pe vremea comunismului, Ceaușescu ne dădea mai multe libertăți. Ca pensionar aveai dreptul să stai la cozi, dar nu-ți interzicea nimeni să ieși din casă.
În fine, o caricatură simpatică a apărut azi într-un ziar de aici. Antrenorul echipei naționale de fotbal salută reluarea campionatului intern. Zice tipul: „Știm clar acum. Fundașii unei echipe n-au voie să se apropie de atacanții echipei adverse. Dacă o fac, intră poliția pe teren și-i arestează și pe unii, și pe alții, pentru nerespectarea distanțării sociale”.
