O insulă

Eram ambasador la Ottawa atunci când prietenul meu, ambasadorul uruguayan, ne-a povestit următoarea istorioară:

Uruguay este o țară mică, spunea el. Avea puțină populație, abia trecea de 3 milioane de locuitori. Din acest motiv, totul în Uruguay era mic, sau comprimat, sau comasat. Chiar și Ministerul Relațiilor Externe avea relativ puțini angajați, nu-și putea permite să deschidă ambasade în toate țările. Deci era o ambasadă rezidentă într-un stat mai mare dintr-o regiune, iar ambasadorul respectiv era „concurent”, adică acreditat, și în alte țări mai mici, unde mergea numai în vizită.

Când a fost numit el ambasador în Canada, șefii lui l-au chemat și l-au întrebat în ce țară mai voia să fie acreditat. Arondarea țărilor mici pe lângă țări mai mari nu era foarte strictă pentru ministerul de la Montevideo, astfel încât acreditările puteau fi variabile în funcție de situație sau de persoana ambasadorului. Prietenul meu însă, ne povestea el râzând, era pregătit pentru această situație.

– Nu știu, a spus el modest. Oriunde. Eventual poate într-o insulă…

– De acord, au spus șefii lui. Și la ce insulă te-ai gândit?

Sigur că el se gândise la o insulă din Caraibi: Cuba, Jamaica, Republica Dominicană, adică un loc cu climă tropicală, unde să meargă să-și facă vizitele diplomatice în timpul lungilor ierni canadiene. În felul acesta, rigoarea iernii boreale putea fi întreruptă în mod util, dar și plăcut. Canadienii primeau oricum o vacanță în luna martie pentru a călători la tropice și a-și reface echilibrul fizic și moral după patru luni de iarnă grea. Atunci se îndreptau în masă către Cuba. El putea merge oricând acolo în restul iernii.

Dar, pentru că șefii lui îi arătau bunăvoință și simpatie și îl întrebau în ce insulă preferă să-l numească, a vrut să răspundă și el cu eleganță și cu abnegația funcționarului neinteresat de propriul avantaj.

– Poate fi orice insulă. Unde-i nevoie.

De acord, au spus șefii lui, și a doua țară, „Ce credeți că mi-au dat?” Islanda. Așa a ajuns prietenul nostru ambasador în două țări cu climă aspră: Canada și Islanda.

– Ce să mai zic? făcea el haz de sine însuși. Mi-am dorit o insulă? Am primit-o. Să nu fiți niciodată fraieri și să lăsați deciziile importante la mâna șefilor, că, uite, pățiți ca mine.