Prin vara lui 1967, Editura de Stat pentru Literatură și Artă, cunoscută și ca ESPLA, singura editură mare de literatură din România în anii ’50-’60, tocmai terminase de editat Ierusalimul eliberat, un poem renascentist în versuri, din secolul al XVI-lea, al poetului italian Torquato Tasso, un gen de epopee eroică inspirată de luptele dintre cavalerii cruciați și forțele musulmane, pentru cucerirea Ierusalimului în timpul primei cruciade (sfârșitul secolului al XI-lea).
În iunie 1967, avusese loc războiul dintre Israel și un grup de țări vecine aflate în ofensivă împotriva sa și care îl atacaseră simultan (Egipt, Siria, Iordania), cunoscut drept Războiul de șase zile și încheiat cu victorii categorice ale Israelului pe toate cele trei fronturi, cu consecința că teritoriul israelian s-a extins în doar câteva zile cu Fâșia Gaza și Peninsula Sinai, preluate de la Egipt, Malul de Vest preluat de la Iordania și Înălțimile Golan preluate de la Siria.
Pe acest fond, cineva de la sectorul de partid din București a sunat la ESPLA și a cerut cu redactorul-șef al editurii. Faptul că nu suna direct cenzura, ci o persoană de la sectorul de partid era o stratagemă a cenzurii: veștile proaste, dar imperative, să le dea alții, cu mai mare greutate, cum erau cei de la partid.
– Tovarășul Gafița, în legătură cu cartea asta de la dumneavoastră, Eliberarea Ierusalimului… O oprim și pe-asta.
– Dar cartea e gata tipărită. Are toate aprobările, a explicat tatăl meu, redactorul-șef al editurii.
– O fi ea gata tipărită și cu toate aprobările, dar partidul nostru nu se amestecă în problemele altor țări și popoare.
– Tovarășe Cutare, a insistat tatăl meu, dar cartea asta, care se cheamă de fapt Ierusalimul eliberat, nu Eliberarea Ierusalimului, e un poem din secolul al XVI-lea, scris de Torquato Tasso, un poet italian, și e inspirat de prima cruciadă. Nu are nicio legătură cu războiul recent din Israel. E despre luptele dintre creștini și musulmani în timpul primei cruciade, pe la 1100, nu despre luptele dintre evrei și musulmani de acum.
– Nu, nu, o oprim, să fie clar. Nu putem da drumul la o carte cu un asemenea conținut, mai ales acum, în momentul ăsta. Dar cum ziceați că-l cheamă pe autor?
– Îl cheamă Tasso. Torquato Tasso, a repetat redactorul-șef cât a putut mai clar.
– Bine, am înțeles, a spus tovarășul de la partid. Dar eu pe el vreau să știu cum îl cheamă, nu pe ta-su.
În mintea lui o carte fusese scrisă de cineva „cu ta-su”, dar tatăl prezenta mai puțin interes. Mult mai important era cine e autorul care voia neapărat să perturbe politica Partidului Comunist Român față de alte țări și popoare prin amestecul în treburile lor interne.