Gabriel GafițaPrin 1980, Ceaușescu a hotărât că va deschide anul universitar la Cluj. Avea obiceiul să aleagă un oraș universitar major pentru deschiderea anului academic, prilej cu care ținea un discurs de câteva ore, în care aborda toate temele care lui i se păreau relevante în acel moment, iar discursul devenea instantaneu programatic și obligatoriu citabil până la proximul discurs.
Deci Clujul a fost pavoazat cum se cuvine pentru ocazia respectivă. S-au arborat steaguri tricolore pe toți stâlpii, s-au montat lozinci mari mobilizatoare (azi le-am spune banner-e) pe diversele fațade de imobile, s-au instalat portrete mari ale Tovarășului în locurile strategice din oraș. Dar – fatalitate – în noaptea dinaintea deschiderii anului universitar Clujul a fost lovit de o furtună teribilă, cu o ploaie torențială, care a smuls o parte din lozinci și a udat portretele lui Ceaușescu. A doua zi, disperare, derută, ordine contradictorii, nervozitate maximă. Timpul presa, deschiderea anului universitar trebuia să aibă loc în jurul prânzului, iar dimineața orașul era devastat de ploaie și furtună. Mai ales materialul agitatoric fusese rupt și împrăștiat. În fața acestei tragedii, autoritățile locale au trebuit să ia măsuri de urgență. Acolo unde au putut fi înlocuite lozincile au fost înlocuite. Dar rămânea problema portretelor ude ale Tovarășului, care era clar că nu se vor usca în mod natural până la sosirea lui în Cluj.
Și atunci s-a luat hotărârea să fie uscate cu foehn-ul. Poate nu toate, dar măcar cele din zona pieței unde avea să țină discursul inaugural și care aveau să se vadă și la televizor. Celelalte, montate pe bulevarde, aveau să rămână ude și cu o dungă maro pe mijloc, dar cel puțin acolo unde filma televiziunea lucrurile aveau să fie în ordine. Deci portretul principal s-a dat jos de pe fațadă, s-au adus foehn-uri de acasă de către niște doamne și operațiunea a început. Când a trebuit foehn-ată porțiunea de la partea de sus a portretelor, evident acestea au trebuit întoarse cu capul în jos, pentru că lumea nu ajungea la partea de sus a acestor portrete foarte mari. Deci a putut fi văzut într-o piață a Clujului un portret al lui Nicolae Ceaușescu stând cu capul în jos rezemat de un zid și niște doamne conștiincioase dând impresia că-i uscau părul cu foehn-ul, firele electrice ale acestora venind alimentate prin niște prelungitoare, pe geamul de la parter al clădirii oficiale. Operațiunea a durat o vreme pentru că pânza pe care era montat portretul era destul de groasă și nu se usca așa ușor. Dar totul a ieșit bine până la urmă, portretul a putut fi ridicat la locul lui, nu era niciun semn vizibil că fusese udat de ploaie și autoritățile locale au putut răsufla ușurate că își îndepliniseră misiunea.
La acea deschidere de an universitar Nicolae Ceaușescu a rostit celebra sa frază: ”După 1944, România a renăscut din cenușa celui de-al doilea război mondial întocmai ca legendara Pasăre Penix…”
