Gabriel GafițaO speță canadiană – 1
Un domn cumpără o bijuterie scumpă de la un bijutier și plătește cu cardul. Magazinul are stocate toate datele clientului, inclusiv telefonul său fix și pe cel mobil. La sfârșitul anului, magazinul lansează o promoție și se adresează în primul rând clienților săi celor mai fideli ori care au cumpărat bijuteriile cele mai scumpe în timpul anului. Din motive care ne sunt necunoscute, magazinul nu reușește să-l găsească pe domnul respectiv la telefonul său mobil și atunci sună pe cel fix acasă. Răspunde soția. Aceasta se miră de ce magazinul îi selectase tocmai pe ei pentru campania sa promoțională când ei nu cumpăraseră niciodată ceva de acolo. La insistențele ei, vânzătorul nu are încotro și recunoaște că soțul doamnei cumpărase o bijuterie de la ei în cursul anului. Doamna se miră: ea nu primise nicio bijuterie din partea soțului. La revenirea lui acasă, ea cere imperativ o explicație, iar el nu are încotro și recunoaște: bijuteria fusese destinată altcuiva. Soția se supără și părăsește domiciliul conjugal, cerând divorț. Soțul dă bijutierul în judecată pentru prejudiciu adus căsniciei sale printr-o campanie promoțională indiscretă. Tribunalul îi dă câștig de cauză, iar bijutierul îi plătește daune.
O speță canadiană – 2
Pe la începutul anilor 2000, în America de Nord se instituise practica, în marile companii de business, ca, în ultima zi lucrătoare înainte de Crăciun, când angajații intrau în vacanță până în prima parte a lui ianuarie, să se organizeze la sediul firmei o petrecere cu toți lucrătorii acesteia, de la șefi până la cei mai mici în grad. Era o ocazie pentru ca barierele ierarhice să dispară pentru o zi și toată lumea să socializeze liber înainte de vacanța de Crăciun și Anul Nou. Între timp, această practică a ajuns și în Europa.
La o astfel de petrecere pe întreprindere, în Canada, o angajată de grad intermediar consumă alcool peste măsură și se îmbată. Directorul ei, văzând-o că este într-o stare avansată de ebrietate, o ia deoparte și-i spune să nu plece de la întreprindere în starea în care se găsește, mai ales că urma să meargă cu mașina o distanță destul de mare. Îi oferă în schimb să rămână peste noapte în apartamentul de protocol al companiei și să nu plece decât a doua zi, dacă se simțea în stare. Femeia refuză. Până la sfârșitul petrecerii mai bea, iar, la plecare, în drum spre parcarea unde a lăsat mașina, trece prin fața unui pub, unde mai bea repede încă două beri. Când se urcă la volanul mașinii personale nu este în niciun caz aptă să conducă și, bineînțeles, în drum spre casă e implicată într-un accident din care iese cu fracturi grave la ambele picioare.
Spitalizarea ei durează câteva luni bune și, într-o primă fază, femeia nu umblă decât în cărucior, neputându-se sprijini pe picioarele ei fracturate și reconstituite de chirurgi. Dar angajează un avocat și dă în judecată compania pentru comportament iresponsabil față de persoana ei. Concret, îi reproșează directorului său că, în loc să-i ofere să doarmă în apartamentul companiei, trebuia să-i ia cu forța cheile mașinii pentru a o împiedica să plece. Neluându-i cheile cu forța, o expusese riscului de accident într-o situație în care ea, în mod vizibil pentru toți, nu era pe deplin stăpână pe capacitățile ei și deci era foarte vulnerabilă. Despăgubirea pe care o pretinde este astronomică. Tribunalul îi dă câștig de cauză. Compania este obligată să plătească.
La pronunțarea sentinței, femeia are o izbucnire de satisfacție în sala de judecată și exclamă că este recunoscătoare cerului că s-a făcut, în sfârșit, dreptate și că va trebui ca cei vinovați să plătească din greu, așa cum se cuvine, dacă dăduseră dovadă de o asemenea iresponsabilitate față de ea încât s-o lase să plece la drum băută.
O speță americană – 1
O femeie își cumpără de la o cafenea, care făcea parte dintr-un lanț popular de cafenele, un pahar de cafea fierbinte și se îndreaptă spre mașina sa în parcare. Voia să bea cafeaua în timp ce conducea pe autostradă. Când se așază la volan, deși are un lăcaș special de pus paharul, nu găsește alt loc mai bun pentru a ține cafeaua până când va da drumul la motor decât între genunchi, strângând-o foarte încet pentru ca lichidul să nu dea pe afară. Bagă mașina în viteză, i se pare că a reușit să fixeze cafeaua într-o poziție sigură și iese din parcare. La un moment dat, din lateral vine în viteză o mașină și femeia e nevoită să frâneze. În momentul când frânează, instinctiv strânge din genunchi și cafeaua țâșnește din paharul de carton opărind-o pe ambele picioare. Femeia dă lanțul de cafenele în judecată că nu a menționat clar pe paharul de carton că acesta nu trebuie ținut între genunchi, deoarece, sub presiunea genunchilor, se poate deforma și conținutul său fierbinte poate opări clientul pe picioare.
Tribunalul îi dă câștig de cauză, lanțul de cafenele e obligat să-i plătească o despăgubire importantă și să tipărească mare pe paharele sale de carton că acestea nu trebuie ținute între genunchi, deoarece cumpărătorul riscă să se opărească.
O speță americană – 2
O familie americană are un băiețel fascinat de Superman. Fascinația îi este creată și întreținută mai ales de tatăl său, de asemenea un fan (matur) al filmelor cu Superman. Familia face o călătorie la New York City și, într-un magazin cu tot felul de produse, părinții găsesc un costumaș de Superman potrivit pentru copilul lor. I-l cumpără și, din acel moment, copilul nu vrea să mai dezbrace costumașul, care îl face să arate și el ca Superman. Într-o zi, când părinții dorm sau se ocupă cu altceva prin casă, copilul găsește un geam deschis și vrea să-și ia zborul întocmai ca eroul său. Deznodământul e fatal.
În procesul care urmează, firma producătoare a costumașului e obligată să achite despăgubiri substanțiale familiei copilului și să scrie pe produs că purtatul unui costum de Superman nu oferă capacitatea de a zbura.
Întrebarea ar fi: pentru cine este necesară această precizare? Pentru copil? Acesta cel mai probabil nu putea citi. Pentru părinți? Aceștia oare să nu fi știut atâta lucru în momentul când i-au luat copilului lor costumul? Sau să nu fi știut să-i explice diferența dintre film și realitate? Sau poate că tatăl însuși era într-atât de fascinat de personalitatea lui Superman încât, copilul fiind micuțul Superman, iar el fiind tatăl acestui copil-minune, rezulta că și el era, până la urmă, tatăl lui Superman.
Céline Dion a interpretat un cântec de succes intitulat ”Le Fils de Superman”, inspirat de întâmplarea tragică, iar cu timpul cântecul a devenit mai important și mai popular decât episodul care l-a inspirat, consacrându-se ca un mare șlagăr internațional.
Supliment: O speță canadiană sau americană
Un bărbat și o femeie, necăsătoriți, formează un cuplu, însă cad amândoi de acord că nu doresc copii și ajung la înțelegerea că ea nu va rămâne gravidă niciodată. Ea totuși rămâne gravidă într-o zi și el o dă în judecată pentru încălcarea promisiunii (breach of promise). El susține că ea și-a însușit sperma lui fără ca el s-o autorizeze în acest sens. În apărarea ei, femeia spune că a tratat sperma partenerului ca pe un cadou, iar un cadou nu se restituie.
Mai suportați? Nici eu. Când am ajuns în această fază, procesul continua, dar nu m-ar surprinde să aflu că bărbatul a fost cel care l-a câștigat pentru că, în dreptul anglo-saxon, încălcarea promisiunii este un lucru foarte grav. O infracțiune.
