Gabriel GafițaCând trăiești mai multă vreme în Canada, nu poți să nu remarci cât efort și câtă energie depun bravii locuitori ai acestei minunate țări pentru a delimita drepturile și obligațiile provinciale față de cele federale. Temerea celor din provincii este ca legislația federală să nu le încalce drepturile înscrise în constituția provinciei, pe când temerea federalilor este ca, prin legislația lor locală, provincialii să nu ajungă să nesocotească legislația federală, adică națională, ceea ce ar pune în pericol întreaga structură de stat a țării. La un moment dat circula chiar și un banc: se organizează un concurs internațional de eseuri socio-politice a cărui temă este: Elefantul. Concurentul american prezintă un eseu intitulat ”Elefantul și dominația mondială”, concurentul sovietic prezintă un eseu intitulat ”Elefantul și revoluția socialistă”, iar concurentul canadian prezintă eseul său ”Elefantul – prerogativă federală sau provincială?”
Și astfel, pe acest fond încărcat juridic, într-o zi o mare navă de război a marinei militare canadiene, intitulată Montreal, acostează chiar în portul Montréal. Cetățenii de pe stradă și mai ales copiii s-au dus cu mic cu mare să admire această navă uriașă acostată în portul lor. Numai unitatea Poliției din provincia Québec responsabilă de respectarea scrierii corecte, cu accentele de rigoare, a denumirilor franțuzești s-a prezentat la căpitanul navei cu o misiune clară: să-i explice că legislația federală canadiană prevedea ca denumirile franțuzești date unor obiective de importanță federală trebuiau scrise cu accentele de rigoare dacă în limba franceză acele cuvinte se scriau cu accent. Or nava Montreal era obiectiv de importanță federală, aparținând marinei militare, iar cuvântul Montréal se scrie în limba franceză cu accent pe e. Deci accentul trebuia preluat și în contextul federal, conform legislației federale.
Prins într-o culpă de care nu fusese neapărat conștient până atunci, căpitanul a motivat că numele navei fusese scris inițial corect Montréal, cu accent, însă că probabil accentul căzuse în mare în timpul unei furtuni puternice, deoarece numele vasului nu era pictat cu vopsea la pupa, ci era scris cu litere de metal sudate pe corpul navei. „Da, dar pe ambele părți ale pupei?”, întrebaseră polițiștii din Québec, supranumiți La Police de la langue, ca în romanul 1984 al lui Orwell. Într-adevăr, faptul că accentul căzuse în mare de pe ambele părți ale pupei contrazicea alegația căpitanului. Pe scurt, era clar că numele navei ”Montreal” fusese scris fără accent și că, potrivit legii federale, el trebuia scris cu.
Deci vaporul a fost trimis la șantierul naval din Montréal, unde a fost supus unei radiografii cap-coadă ca să se constate că nu era nici o fisură în structura de metal care s-ar fi putut adânci prin sudarea celor două accente la locul lor, apoi accentele au fost confecționate din metal și sudate deasupra celor două e-uri de la pupa, s-a mai făcut o radiografie a vaporului cap-coadă, conform procedurilor în vigoare și s-a constatat că, prin sudarea accentelor nu se produsese nici o fisură în corpul navei, care, în sfârșit, a primit permisiunea de a pleca din dană. Costuri totale: câteva zeci de mii de dolari canadieni.
Poate veți spune: bani aruncați pe apă. Dar aplicarea legilor, mai ales în domeniul folosirii limbilor, căci Canada e o națiune bilingvă (engleză-franceză), e deosebit de importantă și respectarea fiecărei limbi începe jos, la nivel local, dar, când ajunge să-și câștige locul la nivel național, devine o obligație absolută. O prerogativă federală începe, după cum se vede, cu un simplu beneficiu provincial.
