Gabriel GafițaGabriel Gafița
09.08.2024

Despre construirea socialismului

Scriitorul maghiar din Transilvania și comunist convins încă din perioada interbelică Nagy István, despre care am amintit într-un episod anterior, era celebru prin felul său special de a folosi limba română, pe care o vorbea precar, însă pe care insista s-o vorbească întruna, în spiritul incontestabil al bunei conviețuiri româno-maghiare.

De exemplu, se povestea că, prin anii ’60, la un congres al partidului, Nagy István, membru al CC al PCR din partea oamenilor muncii de naționalitate maghiară, s-a înscris la cuvânt. Când i-a venit rândul, s-a dus încet, cu pas măsurat, la pupitrul pentru vorbitori, situat într-o latură a prezidiului, a scos discursul pe care urma să-l țină din buzunarul de la haină, l-a depus pe pupitru și s-a întors către prezidiu, semnalând că voia să spună câteva cuvinte liber.

-E-u simt ca in pödure, a început el, îmbrățișând prezidiul cu un gest cuprinzător.

Și a tăcut o vreme pentru efect. Cei din prezidiu, conducerea partidului și statului, s-au foit ușor incomodați de comparația cu pădurea. Dar Nagy István avea lucrurile sub control. Efectul lui retoric era bine studiat.

-Kö in pödure tröiește și ciokürlie și pacsirta (ciocârlie, lb. maghiară).

Adică în pădure e democrație și toate păsările aveau loc, indiferent de naționalitate. Apoi și-a început discursul după textul scris.

Tot el a rămas celebru prin îndemnul, rostit într-o adunare publică, să fim clari și hotărâți, așa cum ne-nvăța partidul, nu să stăm cu luntrea in doi curi”.

Dar una dintre întâmplările cele mai cunoscute din folclorul urban inspirat de Nagy István datează din 1956. După revolta din Ungaria (23 octombrie – 4 noiembrie), au fost și în România maghiari care, disperați de eșecul răscoalei anticomuniste de la Budapesta, s-au sinucis la Cluj și în alte orașe din Transilvania. Exact în perioada respectivă a venit în România o delegație sovietică în vizită. Pentru a dovedi că la noi nu existau manifestări anticomuniste ca în Ungaria, dar și pentru a arăta prețuirea de care se bucurau maghiarii din țara noastră, Nagy István a fost desemnat să însoțească delegația sovietică prin Cluj. El și-a luat rolul în serios și, la rândul său, pentru a demonstra sentimentele pe care maghiarii din România le nutreau față de românii majoritari, a insistat să vorbească în românește.

-Dupö cum védeți, le-a explicat el oaspeților sovietici cu însuflețire, noi peste tót cónstruim sóțializmuș. Aici skélete, acolo skélete, peste tót numai skélete.