Câteva gânduri despre istoria PCR

Prin anii ’70-‘80 ai secolului trecut, era în mare vogă în unele țări din vestul Europei doctrina eurocomunismului, adică a acelei versiuni de comunism adversă față de ideologia Moscovei, dar atractivă mediilor intelectuale europene de stânga, mai ales după reprimarea dură a Primăverii de la Praga în 1968. Eurocomuniștii vest-europeni își declarau deschiderea către preluarea anumitor valori occidentale în evoluția democratică spre socialism, prin transformări sociale mai relevante pentru Europa Occidentală. Franța, Italia și Spania erau campioane în materie. Discursul lui Nicolae Ceaușescu din august 1968, împotriva invaziei trupelor Tratatului de la Varșovia în Cehoslovacia pentru înlăturarea guvernului condus de Alexander Dubček, a produs o impresie puternică asupra eurocomuniștilor din Vestul Europei, care au inițiat tot felul de contacte cu regimul comunist din România, văzut probabil ca un fel de corespondent al lor în Răsăritul Europei. Deci un profesor universitar francez de orientare eurocomunistă a fost invitat la Academia „Ștefan Gheorghiu” din București, pentru a ține prelegeri cursanților acesteia.

După mai multe dialoguri formale și informale cu activiștii detașați din toată țara, care urmau cursurile Academiei de partid „Ștefan Gheorghiu”, într-o zi profesorul francez le-a împărtășit acestora intenția sa de a face în weekend-ul următor o vizită la Muzeul de Istorie a Partidului Comunist Român, vrând a se lămuri și el cum vedeau românii istoria propriului lor partid conducător. Mai mulți cursanți s-au oferit să-l însoțească, să-i traducă explicațiile de sub exponate, să-i mai ofere și alte elemente lămuritoare despre istoria PCR și despre istoria României. Dar profesorul francez i-a refuzat cu amabilitate.

– Nu, vreau să văd muzeul acesta singur, ca să nu fiu influențat de punctele dumneavoastră de vedere. Și, eventual, după aceea, dacă nu înțeleg ceva, să apelez la dumneavoastră pentru detalii în plus.

Deci în weekend-ul următor profesorul francez s-a dus să viziteze Muzeul de Istorie a PCR. Cursanții săi erau curioși ce le va povesti lunea următoare despre incursiunea sa de unul singur în acest complex capitol al istoriei naționale românești. Dar, luni, profesorul nu părea grăbit să discute experiența sa de la muzeu. Vorbea de una de alta, dar nu despre muzeul vizitat. La un moment dat, un cursant mai îndrăzneț i s-a adresat direct:

– Domnule profesor, cum a fost vizita dumneavoastră la Muzeul de Istorie a PCR? Ați reușit să-l vizitați?

– Am reușit, a răspuns profesorul. Dar am ieșit de acolo pradă unei mari confuzii.

– Confuzie? Ce fel de confuzie?

– Uitați, a început el să explice, când am ajuns la muzeu era o mare aglomerație la intrare. În mod evident, erau aduse clase de copii ca să viziteze așezământul. Multe clase, mulți copii. M-am gândit că e o acțiune la scară națională pentru a le conștientiza copiilor istoria partidului conducător al țării lor.

A fost rândul cursanților de la „Ștefan Gheorghiu” să fie într-o stare de confuzie, pentru că la Muzeul de Istorie a PCR nu prea mergea nimeni ca să viziteze. De unde atâta aglomerație? Clase de copii? Nu auzise nimeni de așa ceva.

– Am stat la coadă, am luat bilet și am intrat și eu, a continuat profesorul francez. Acum eu știu că orice partid comunist din lume pretinde că are o istorie îndelungată și rădăcini care merg foarte adânc în timp. Dar în prima sală a muzeului am văzut scheletul unui mamut. Și mi-am zis că nu, așa ceva chiar nu e posibil, e vorba totuși despre o exagerare. Și am ieșit. Așa că nu știu ce să vă relatez despre o experiență pe care nici nu am avut-o.

P.S. pentru cititorul anului 2024. Cât timp a funcționat, Muzeul de Istorie a PCR s-a aflat aproape de Piața Victoriei, la începutul Șoselei Kiseleff, în actualul sediu ce găzduiește Muzeul Țăranului Român. Profesorul francez a intrat din greșeală în imobilul vecin, unde se află Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. De aici confuzia cu mamutul și cu clasele de copii aduse în weekend să studieze istoria PCR.

P.P.S. – fără nici o legătură cu acest text. Pe timpul regimului comunist se aniversau foarte multe evenimente și despre orice eveniment se spunea că se aniversează, de fapt, în cinstea altui eveniment. Aproape că nu se putea serba un eveniment fără a se aminti că el era aniversat în cinstea altuia. De aici și:

Întrebare: Ce s-a aniversat în anul 1821?

Răspuns: O sută de ani până la crearea Partidului Comunist Român.