Carmen SorescuCarmen Sorescu
22.12.2023

Oamenii au nevoie de alți oameni?

Epifanii și alte povești de-o pagină

Omul mare este cel care în mijlocul mulțimii păstrează cu o dulceață desăvârșită independența singurătății”

Henry David Thoreau

Solitudinea se manifestă mai ales prin amintiri sau poezii decât prin definiții riguroase. Desigur, există multe cărți cu titluri demne de interes: Arta solitudinii, Manualul solitudinii, Istoria solitudinii, 101 zile de solitudine, Întoarcerea la solitudine, Invenția solitudinii etc, pe care, recunosc, nici măcar nu le-am răsfoit, dar există totuși una singură pe care în copilărie am citit-o, celebra: Un veac de singurătate, și de asemenea atracția mea insolită pentru naqșabadism, curent dezvoltat de sufiți. Prin urmare, – singurătatea în mulțime (ar. khalwat dar anjuman), – deși călătoria în această lume este în exterior, drumul credinciosului este în interior, spre Dumnezeu. Pe lângă alte principii ale acestui ordin sufi: atenția acordată respirației, atenția acordată drumului, călătoria spre sine, exercițiile de rememorare, cumpătarea, circumspecția etc, solitudinea în mulțime mi-a captat atenția cu doar puțin mai mult decât celelalte, dar acest doar a făcut diferența: un om care care e preocupat de lume nu poate fi preocupat de scopul său – adevărul ultim (ar. tariqah).

Pe de altă parte, titlul acestui text, Oamenii au nevoie de alți oameni?, a stat o săptămână fără semnul întrebării, am deschis documentul de cel puțin două ori pe zi și-mi spuneam afirmativ: Oamenii au nevoie de alți oameni, eram foarte sigură de ceea ce spuneam, dar după încă o săptămână de privit pagina albă a apărut interogația. În tot acest timp, căutam pe cineva despre care ar fi trebuit să scriu, mama era în camera alăturată și eram numai urechi să nu mă strige, deși o făcea extrem de rar, numai când uitam telefonul la ea și suna, în restul timpului nu mă chema, într-un fel asta nu înseamna că nu avea nevoie de mine, eu însă da, să o știu acolo și să aud strigătul; după care mi-am zis că nu în afară trebuie să-l caut pe acel cineva.

Acum e 6 dimineața, ceasul continuă să meargă, singur și în gol, chiar dacă fructifică neîncetat, adună și adună, ore, luni, ani, el continuă să meargă, singur și în gol, la fel ca un om. Fără nicio judecată pare a fi totul în jur. Deși e încă devreme pentru zgomot, mașinile, ambulanțele nu se aud, uneori am nevoie de o liniște acută încât îi scot bateria, așa am detectat o nevoie: liniștea; care se naște după dispariția ticăitului. Dar, nimic curios, am observat că și uneori când scriu limbile ceasului nu le mai aud, le privesc cum rotesc timpul, viața și atât.

Despre singurătate scriu ca și cum aș trece un cuțit ascuțit prin palmă. O fac cu greu, ca și când aș fi pe un scaun legată și cineva m-ar tortura să le spun unde le e dușmanul, trebuie să suport și mai ales dacă spun voi fi eliberată. Ce viață aleg? Să spun sau să nu spun! Fără să mă gândesc o clipă că viața este irepetabilă și unică aleg să nu spun, nu aș trăda nici în numele gingașei solitudini. Singură în mulțime. În mulțimea mea. Până și foii i se face pielea de găină.

Noroc că în dreapta laptopului îmi apare o știre, azi e ziua de naștere a lui Edwin Hubble, cel care ne-a spus că mai sunt și alte galaxii de diferite forme și mărimi dincolo de a noastră. Brusc îmi amintesc că erau pe youtube niște înregistrări cu sunetele planetelor și al universului, nu ar strica să le caut, cumva un exemplu de ce fac eu când sunt singură.

Limbajul a creat cuvântul singurătate pentru a exprima durerea de a fi singur și a creat cuvântul însingurare (aș adăuga: ca gest voit), pentru a exprima gloria de a fi singur – Paul Johannes Tillich. Da, gloria de a fi singur, parcă mă și văd cu o aureolă deasupra capului, un fel de tiară cum numai sfinții poartă, pentru că nu, pictorii doar lor le-a pus această lumină în jurul capetelor. Numai că la mine e mult mai prozaic, nu am nicio aură și nici nu mă pictează nimeni, uneori mai întâlnesc oameni curioși de cum îmi desfac sufletul în lumina lunii dar aceștia de obicei fug imediat după.

(sursa foto: www.aconsciousrethink.com/5625/6-ways-unconscious-mind-communicates/)