Carmen Sorescu
„Există patru feluri de inimi: o inimă lustruită, strălucitoare ca o lampă radiantă, o inimă pecetluită cu un nod legat în jurul ei, o inimă întoarsă cu susul în jos și o inimă înfășurată. Cât despre inima lustruită, aceasta este inima credinciosului, iar lampa ei este lumina credinței. Inima pecetluită este inima necredinciosului. Inima întoarsă cu susul în jos este inima unui ipocrit pur, căci avea cunoștințe, dar le-a negat. Cât despre inima înfășurată, aceasta este inima care conține atât credință, cât și ipocrizie. Parabola credinței în această inimă este parabola ierbii care este susținută de apă pură, iar parabola ipocriziei din ea este parabola unui ulcer care prosperă cu puroi și sânge; oricare dintre cele două este mai mare va domina”, Hadis 43.
Inima este privită destul de rezervat, și spun asta, contrar faptului că ieri când m-am întâlnit pe stradă întâmplător cu o amică, care la rândul ei era cu altă amică din Italia, aceasta din urmă, după ce ne-am așezat la o cafea, a zis: Hai să vorbim despre iubire! Am râs toate, deși era cam de plâns. Ce mi-a plăcut mai mult decât modul frontal de a-și exprima dorința a fost setea ei de-a auzi povești, cum ne-am cunoscut soții, iubiții, despre inimile care rabdă, îndură, dacă ele iubesc sau tot corpul și mai ales dacă totuși inima are de-a face cu iubirea. Nu știu ele ce gândeau dar eu vedeam cu ochii minții imagini și întâmplări, multe și mărunte, după care am le-am zis că totul în mintea mea e ca un bon fiscal, la final va trebui să plătesc, dar în niciun caz în suferință, am zis mai degrabă în studii, pentru că da, natura mea profesională face asta fără să vrea, “apărarea” așa funcționează: Ei, o să fie benefic, îmi iese măcar de un PhD 😊. Și trebuie să recunosc, mereu am plusat pentru a extrage replici și comportamente ascunse, dar cel mai mult mi-a plăcut să mizez pe ce spun manualele, și dacă, de exemplu, manualul de psihologie avea câteva experimente, cum că dacă spui anumite cuvinte un psihopat reacționează într-un anume fel, mi-a plăcut să observ răspunsul și să fac încadrarea, nu mai spun că pot ieși cărți de succes și nu mai spun că la un moment dat mă gândeam că niciun om nu e normal și că toți avem probleme psihice mai grave sau mai ușoare. Dar, cu toate astea niciodată nu am fost văduva neagră care să-și omoare (a se interpreta, părăsește) personajele masculine, nici măcar în cărți. Cei mai neajutorați folosesc cărțile drept paravan ca să-și exprime sau să-și extirpe sentimentele. Și culmea, pe măsură ce le spuneam toate, ele chiar credeau, numai că eu glumeam, și apoi am zis să trec la lucruri serioase. Inima este definită ca un organ muscular de mărimea unui pumn, ea mai ales alimentează corpul cu oxigen. E de la sine înțeles de ce se aseamănă cu un pumn, pentru că lovește la fel de dureros.
În Biblie inima curată este o inimă dezgolită, care nu ascunde nimic și care se pleacă mai ales spre cei nevoiași. „Vă voi da o inimă nouă și voi pune un duh nou în voi; voi lua din voi inima de piatră și vă voi da o inimă de carne” (Ezechiel 36:26). Isus a zis: ceea ce iese din inima voastră, aceea vă face necurați; din inima voastră ies gândurile rele, faptele urâte, furturile, uciderile, necredincioșia, lăcomia, ticăloșenia, înșelăciunea, necuviințele, invidia, ocările, mândria, nebunia (Marcu 7:20- 23). Dar cel mai frumos, de altfel și practic, citat religios îmi pare:
Când vreunul dintre voi vede ceva care este dezaprobat de Dumnezeu, să schimbe acel lucru cu mâna sa, dacă nu reușește atunci cu vorbele, dacă nu poate nici așa, atunci cu inima, citat din Hadisuri.
Poate că nu e un citat oarecare, poate fi chiar definiția Paradisului, dar pentru asta trebuie să vă imaginați singuri cum funcționează. Dacă auziți un copil plângând sau vedeți un bătrân căzut sau multe alte lucruri nefirești, nu neapărat referitoare la oameni, chiar la animale sau plante, picătura de dumnezeire să treacă la acțiune, să îndrepte lucrurile, să facă copilul să tacă, bătrânul să-l ridice etc.
Prin urmare, spor la treabă! Nu doar că sus citatul este un transfer de putere, o predare de ștafetă, o dezlegare, prin această intervenție, e adevărat, trebuie să știi ce aprobă Dumnezeu, dar asta nu e greu, inima și mintea știu singure, nu trebuie școală pentru adevăr și dreptate, este pur și simplu o insuflare de dumnezeire. Vă dați seama dacă toți oamenii de pe planetă ar aplica, cum ar fi?! Da, probabil, s-ar spune cel mai des că te bagi în treburile altor familii sau în treburile interne ale unor țări, dar dacă e vorba de corectare și îndreptare, nu e oare cât se poate de firesc. Lucrurile par simple la prima vedere, dar nu e ca și când ai un măr și-l întorci cu fața frumoasă spre tine și față viermănoasă nu o bagi în seamă, e vorba că întotdeauna ce e mai rău, mai urât, mai stricat, mai deformat, mai imoral se întinde, corupe, iar dacă Dumnezeu nu doar că îți dă permisiunea să intervii, chiar te roagă, ce poți face, cum faci ca mărul să nu mai aibă viermi?! Asta numai Dumnezeu poate, El are insecticidul, omul poate lua viermele cu mâna, exact așa cum se spune, cu mâna sa, și curăța locul. Uneori viermele e lăsat pentru că are rolul lui, precum cubul lui Nichita, dacă nu ar fi fost spart cu dalta, cel puțin, dalta minții, nu-i vedea nimeni nici perfecțiunea și nici imperfecțiunea. Poate că unele lucruri sunt făcute să fie sparte pentru a-și împlini sensul, o iubire e mare pentru că ea nu se împlinește, ea rămâne în corp toată viața ca un vierme care macină.
Însă despre inimă se spune ceva și mai frumos: Într-adevăr, în corp se află o bucată de carne. Dacă este sănătoasă, întregul corp este sănătos iar dacă este stricată, întregul corp este stricat. Și această bucată de carne nu e ea, inima?, relatare din Hadis.
