Carmen Sorescu
Pe aceeași logică aprobatoare este Tăblița XI din Ghilgameș, cea referitoare la potop, și mergând pe ideea că această inundație a avut loc, și care cu mare asemănare este redată în Biblie, este tot mâna unui scriitor. Este adevărat că mitologiile au servit ca temelie cărților sfinte, exemplul cel mai elocvent este Eva cu Pandora, ambele au fost făcute din altceva, prima dintr-o coastă, cealaltă din apă și pământ, cu rolul final de-a aduce păcatul sau haosul, apoi Samson și Hercule, ambii figuri cunoscute cu puteri incredibile, având parte de provocări și cu sfârșituri tragice. Dar, revenind la taxonomia ființelor interstițiale în literatură, ea este lungă, rețin numai: Humbaba1 (epopeea lui Ghilgameș), Leviatan2 (Cartea lui Iov), dragonul care păzește lâna de aur din Argonautica și lista poate continua cu dragonii medievali și mai ales cu bogata literatură despre dragoni începând cu anul 1980. Poate cel mai cunoscut este cel din Biblie, Femeia și dragonul, când Satana3 este asociat acestei creaturi poate deloc metaforic, dar și multe alte întâmplări din acest capitol al Bibliei, cum ar fi lupta arhanghelului Mihail cu dragonul, dacă nu chiar șarpele care a ispitit-o pe Eva. Și cred că Plinius cel Bătrân care spune că armata romană a fost atacată și trimisă înapoi de către un șarpe uriaș sau dragon este adevărată. Unii autori4 din zilele noastre spun că această creatură care a înspăimântat lumea putea fi o specie sau mai multe de dinozauri precum: archosaurus (fără aripi), pterosaurus (cu aripi), thanatosdrakon care au trăit în Cretacic, cu 86 milioane de ani în urmă. Lângă lupta pentru supraviețuire frica a rămas împământenită, o frică generală de reptile, așa cum spune Carl Sagan în The dragons of Eden, pentru că nu: „acolo unde sunt oameni, sunt și dragoni”5.
De asemenea, Anunnaki6, ființele venite de Sus, din mitologia sumeriană se aseamănă cu giganții din Biblie, cunoscuți ca fiii zeului având multe în comun. E greu, și de presupus, că mitul sumerian scris pe tăbliță de lut, “Enki7 și ordinea lumii” (mondială) a putut da o interpretare în cărțile lui Zecharia Sitchin8 referitoare la anul 445 000 î.e.n. și la entități cerești care au venit pe Pământ și să rămână atât de mult în memoria !oamenilor ca ei să scrie pe tăblițe în jurul anului 3000 î.e.n. despre aceste creaturi ca fiind nepământene. Cronicile Terrei, ale autorului sus citat, are în vedere următoarele date: 445.000 î.e.n., Enki-fiul lui Anu, din pleiada de zei Anu-nnaki aterizează în Mesopotamia (azi, Iraq), construiește orașul Eridu, prima stație terestră pentru a extrage aur. Dar, trebuie să menționez că și în Biblie9 se menționează uriași, acei nefilimi care au căzut din cer, pe care autorul îi asociază cu Anunnaki.
Dar, revenind la dragoni, ei în general păzesc comori, de regulă, aur, aur ascuns în peșteri. Și dacă mă gândesc din nou la Anu-nnaki, ființe venite din cer, conform teoriei conspirației au venit aici pentru a lua aurul10 de pe planeta noastră pot să acced să gândesc că au pus și un paznic, conform mitologiei, de data asta grecești, creeat tot de zeități. Numai că bărcile11 menționate în acest text, Enki și ordinea lumii, sunt menționate și în altele, și chiar au fost niște bărci de lemn reconstituite12 azi de specialiști și nu bărci cerești vs. ozn-uri. În cel mai (ne)fericit caz dușmanul pe care l-a învins Ninurta în mitul Întoarcerea lui Ninurta la Nippur este o barcă pe care era desenat sau construit un chip înfricoșător pentru a intimida dușmanii, cum cel mai adesea, bărcile egiptene aveau ochi pe amble părți, ochiul lui Horus. Dar, există o analogie: numele unei bărci este același cu numele unui monstru, așa că nu vom ști ce a învins zeul sumerian, o barcă13 sau un monstru14 real apărut din ape. Pentru unii mai cunoscută poate fi corabia vikingilor, denumită drakkar15, chiar după chipul dragonului aflat la pupa.
Ce se știe sigur este că sfinții de pe zidurile bisericile au fost oameni, prin urmare, da, ne închinăm lor, de ce nu, au fost sfințiți pentru faptele și puterile lor deosebite. De aici până la Dumnezeu16 nu mai este decât un pas. Dar, lăsând deoparte existența dinozaurilor și făcând abstracție de ea, mintea umană ar fi putut concepe destul de simplu un dragon, combinând elemente a trei prădători: vulturul, șarpele și leopardul; precum Smaug din Hobbitul, 1937. De exemplu, tot Carl Jung spune: Creștinismul a devenit inconștient pentru atât de mulți oameni încât aceștia își fac doar datoria; suntem inconștienți de felul în care facem asta, dar încă funcționează, încă o putere asupra dragonului vechi, și adaug acest citat mai ales că actualitatea Netflix are din ce în ce mai mulți dragoni.
„Cum a ajuns dragonul fenomen global în mitologii, legende, culturi peste tot în lume?” este o întrebare grea la care nu pot răspunde în câteva rânduri, eseul meu, cu scuza, că l-am vrut unul sentimental, pentru că așa cum spuneam la început, dragonul, fie el balaur sau zmeu, a fost foarte prezent în copilăria mea și nu îl puteam ignora toată viața, am crezut necesar să îl abordez exact așa cum m-a abordat el pe mine, dintr-un loc întunecos, în cazul meu, un loc al minții, cam ca o scorbură unde a stat ani de zile, și mi-am zis da, merită atenție sporită.
Referitor însă la dragonul personal care poate fi la fel de bine al întregii lumi, el încă „răspândește otravă și paralizie în jurul nostru pentru că vrem să educăm lumea prin rațiune”. Frica atavică de Satana este încă foarte prezentă, ce este, cine este, nici numai contează, contează că este prezent. Desigur, de ce nu, metafora de zi, din cărți, din filme, poate fi realitatea de ieri, într-o lume în continuă schimbare, a disparițiilor speciilor, a călătoriilor în spațiu, a expansiunii este posibil orice.
Însă în această clipă am impresia că la întrebarea: Ce comoară păzește dragonul? Nu pot răspunde decât că, chiar accesul la mine! Ființa aceasta, „produsul universal al mitologiilor”, omniprezent și mai ales cu o reputație proastă m-a păzit neîncetat, nu mi-a dat voie să mă cunosc așa cum sunt, și iată că, plecând pe urmele ei, de fapt, am ajuns la mine.
1 Descris ca având gheare de leu, coarne de tuar, cap de șarpe, corpul acoperit de solzi care se termină cu coadă.
2 Cunoscut ca o ființă înfricoșătoare, șarpe, dragon, monstru marin.
3 Apocalipsa 12:9 – „Şi balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, acela care înşală întreaga lume, a fost aruncat pe pământ şi împreună cu el au fost aruncaţi şi îngerii lui”.
4 A history of dragons. Their influence on life and culture, Sarah-Beth Watkins, Ed. Pen Sword History, pag.11, 2024.
5 Op. cit. pag.17
6 Anu-nnaki = copiii lui Anu, grup de zeități. Derivă din An 𒀭 (sumeriană) = Zeul Cerului, șeful panteonului sumerian, cunoscut mai ales ca Anu (akk.adiană, -nnaki fiind plural.
7 Enki (sumeriană) En = stăpân, Ki = pământ; Zeul Pământului, fiul Zeului Anu. (Conspirativ, cel căruia i s-a dat în administrare Terra de către tatăl lui). Enki face parte din grupul de zeități Anu-nnanki.
8 Autorul a numeroase cărți (catalogate pseudoștiință) în care propune ipoteza că omenirea ar fi un experiment al „astronauților antici”, adică al ipoteticilor extratereștri.
9Geneza 6:4-6 – „Uriașii erau pe pământ din vremurile acelea și chiar după ce s-au împreunat cu fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor și le-au născut ele copii; aceștia erau viteji care au fost în vechime, oameni cu nume”. Și în Numerii 13-33: „Apoi am văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor: înaintea noastră, și față de ei parcă eram niște lăcuste”.
10 Text Enki și ordinea lumii 123-130: “Să fie încărcate bărcile Magan până la cer. Bărcile Magilum de la Meluha (India de azi) transportă aur și argint și le duc la Nibru (Nibru sumerian sau Nippur akkadian, este același loc-orașul lui Enlil, zeul vântului) pentru Enlil”. Expresia până la cer, mă duce cu gândul ca bărcile să fie încărcate bine, cu vârf, și nicidecum că ar zbura ca niște ozn-uri, așa cum se interpretează în cartea A 12-a planetă, iar numele planetei Nibiru a fost, desigur, inspirat tot din aceste texte.
11 a) Ma-gi-lum (akk., sumeriană) = barcă (de lemn) în Enki și ordinea lumii, barcă mitică în Gilgameș și Huwawa, dușman (poate metaforă) învins de Ninurta, pe o inscripție cilindrică a lui Gudea; Glossaire sumérien-française, Pascal Attinger, Ed. Harrassowitz, pag. 706, 2021. b) Magillu(m)(akk.) = 1)tip de barcă, barjă; 2) numele unei ființe mitice; A Concise Dictionary of Akkadian, Ed. Harrassowitz Verlag, 2000. A doua barcă menționată în Enki și ordinea lumii, magan=barcă din Oman, cca. 3000 î.e.n, fabricată din trestie, fibre de palmier, lână, bitum, gudron. Presupun că ambele erau un fel de ambarcațiuni de transportat marfă.
13 Ar putea fi și magan, un tip de barcă care se referă la ținutul Magan (azi Oman și UAE), în textele lui Sargon, mileniul 3 î.e.n; Classic ships in islam: from Mesopotamia to the Indian Ocean, Dionisius A. Agius, pag.115, Ed. Brill, 2008. Astăzi numele i-a rămas pleonastic barca magan, a fost reconstituită în 2024 la Abu Dhabi. Prin urmare, dacă în antichitate se folosea toponimul magan și se subînțelegea că era vorba de o barcă din Magan, azi, uitată fiind denumirea locului, Magan, suntem obligați să folosim expresia barca magan.
14 Magilum este menționat și pe lista monștrilor mesopotamieni. Dacă zeul are formă, cel puțin umană, monstrul este un corp făcut irațional, o combinație hidoasă, exagerată, dar și cu elemente umane; The God Ninurta in the Mithology and Royal Ideology an Ancient Mesopotamia, Amar Annus, pag. 109-110, 2002.
15 Drakkar (Scand.)=1) dragon, 2) navă folosită de vikingi în expediții și luptă. „Profilul îngust al navelor lungi sau al dragonilor, așa erau numite, le făcea superioare altor nave oceanice, făcându-le extraordinar de rapide și ușor de manevrat atât înainte, cât și înapoi, fără a fi nevoie să întoarcă complet nava pentru a inversa direcția”; Norse warfare, A Portrayal of Combat, Raids, and Plunder in the Viking Age, Martina Sprague, 2nd edition, Kindle, 2024.
16 Geneza 1:26 – Şi a zis Dumnezeu (Anu?): „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
Notă: Fotografia, de-acum, clasică, însoțitoare textului este cea a dragonului1 din cartea Mundus subterranus (cu toate bogățiile ei), Athanasius Kircher, 1664.
1 Drakon (gr.) = dragon, șarpe uriaș. De unde și draconian, de la primul legiuitor al Atenei, Dracon, renumit pentru legile severe din intitulata Constituție draconiană. Deși, dex-ul spune că drac este ființă imaginară, având la bază ceva malefic, înfricoșător, cred că totuși nu e bine să fii trimis la dracuʾ, în scorbura lui, făcută de mii de ani în mințile noastre și poate nu numai.
