Dan RomașcanuDan Romașcanu
16.01.2022

Trecut, prezent, viitor

Articolul de astăzi prezintă câteva descoperiri științifice recente din domenii foarte diferite. Ceea ce au în comun aceste descoperiri este faptul că ele dezvăluie cercetătorilor de astăzi și contemporanilor lor secrete ale trecutului, care au fost aduse la lumină de tehnologii dintre cele mai avansate ale prezentului și care au potențialul de a ne influența viitorul. Istoria este un continuum în care faptele și evenimentele din trecutul mai îndepărtat sau mai apropiat, la nivelul cosmosului sau la dimensiuni microscopice, influențează ceea ce suntem astăzi și ceea ce vor fi și felul în care vor trăi urmașii noștri.

(sursa imaginii: bbc.com/news/science-environment-57639520)

Prima descoperire se referă la evenimente petrecute cu cel puțin 900 de milioane de ani în urmă. Este vorba despre două ciocniri între o gaură neagră și o stea neutronică, detectate pe 5 ianuarie și pe 15 ianuarie 2021. În ambele cazuri, găurile negre, cu dimensiuni de nouă ori, respectiv de șase ori mai mari decât ale Soarelui, au înghițit stele moarte cu dimensiuni ceva mai mari decât cea a Soarelui. Fiecare dintre aceste evenimente a generat valuri gravitaționale, care au o importanță științifică dublă: în primul rând, ele confirmă una dintre ipotezele-cheie ale teoriei relativității generalizate, publicată de Einstein în 1915. În al doilea rând, ele oferă una dintre explicațiile considerate cele mai plauzibile ale expansiunii materiei dense în istoria universului. Coliziunile dintre găuri negre și stele neutronice au un impact asupra expansiunii și contractării spațiului-timp – observație care influențează domeniul în curs de dezvoltare al astronomiei undelor gravitaționale. Ele oferă, astfel, bazele teoretice ale anticipării viitorului Universului.

(sursa imaginii: nature.com/articles/d41586-021-01506-w)

În mai 2021, un grup de 99 de oameni de știință au publicat ceea ce ei numesc prima versiune a secvenței complete a genomului uman, cuprinzând 3 055 de miliarde de perechi de bază (cărămizile elementare din care este construit ADN-ul), repartizate pe cei 23 de cromozomi. Anunțul poate să-i surprindă pe cei care au citit știri similare începând cu anul 2000, dar realitatea este că aproximativ 8% din informație lipsea. Studiul este acum accesibil pentru ‘peer review’ – evaluarea experților din domeniu din întreaga lume. Aceste date vor oferi oamenilor de știință o înțelegere mai profundă a modului în care ADN-ul influențează riscurile de îmbolnăvire și modul în care celulele îl mențin în cromozomi ordonați, pentru a nu da naștere unor degenerări moleculare. De asemenea, cercetătorii au descoperit peste 100 de noi gene care pot fi funcționale și au identificat milioane de variații genetice în oameni. Unele dintre aceste diferențe joacă probabil un rol în boli. Tratamentele genetice personalizate vor fi bazate pe acest gen de informații. Și dacă suntem deja în domeniul secvențierii genetice, să menționam încă o știre publicata de revista ‘Nature’. Dinți de mamut conservați în ghețarii permanenți din estul Siberiei au oferit cel mai vechi ADN înregistrat, împingând tehnologia aproape de limitele ei. ADN-ul genomic extras dintr-un triplet de specimene de dinți descoperiți în anii 1970 a fost identificat ca aparținând unei specii de mamuți care a dat naștere speciilor ulterioare din America de Nord. Ideea care stă la baza cărților și filmelor din seria ‘Jurassic Park’ – reînvierea speciilor dispărute pe baza informației ADN recuperate din fosile – nu mai este considerată astăzi pură anticipație.

(sursa imaginii: sci-news.com/archaeology/homo-longi-09804.html)

Noutăți au fost înregistrate recent și în ceea ce privește arborele genealogic al omenirii. Un craniu analizat în China poate aparține uneia dintre rudele noastre misterioase de mult pierdute, denisovenii, o specie sau subspecie dispărută de om arhaic, care s-a răspândit în Asia în timpul paleoliticului inferior și mijlociu. Specialiștii chinezi au însă o opinie diferită – ei au plasat fosilele ca aparținând unei noi specii umane, Homo longi, un nume care derivă dintr-un termen chinezesc care înseamnă „dragon”, ceea ce înseamnă că strămoșul timpuriu poate deveni cunoscut informal ca „om-balaur”. Alți cercetători susțin că descoperirea este importantă și incitantă, dar cred că decizia de a adăuga o nouă specie la arborele nostru genealogic este prematură. Craniul Harbin a fost descoperit în împrejurări misterioase în orașul Harbin din provincia Heilongjiang din China, în anii 1930. Bărbatul care l-a dezgropat l-ar fi ascuns într-o fântână, dezvăluind locul doar pe patul de moarte. Cercetătorii estimează că acel craniu a aparținut unui bărbat care avea aproximativ 50 de ani când a murit, între 146 000 și 296 000 de ani în urmă. Caracteristicile sale sunt un amestec dintre cele văzute la oamenii arhaici și moderni. Chris Stringer de la Muzeul de Istorie Naturală din Londra susține că este vorba despre cel mai mare craniu pe care l-a văzut vreodată. Are creste groase ale sprâncenelor, de exemplu, dar „fața seamănă mult cu o versiune mai mare a unei fețe umane moderne”, spune Stringer. Mărimea creierului său era similară cu a noastră. O altă descoperire recentă, făcută în Israel, a unui craniu și fragment de falcă, oferă încă multe indicii noi și surprinzătoare despre diversitatea familiei strămoșilor noștri.

(sursa imaginii: bbc.com/news/science-environment-57441757)

Încep să apară și rezultatele intensificării explorărilor lunare și ale planetei Marte din ultimul deceniu, pentru moment cu misiuni automate din ce în ce mai precise, în așteptarea misiunilor cu astronauți în deceniul care urmează. Știrile despre descoperirea gheții din apă în craterele reci, umbrite permanent, de la polii Lunii, au atât o valoare teoretică, legata de istoria satelitului natural al Pământului, cât și una practică, deoarece aceste rezerve de apă vor putea fi folosite de bazele permanente sau temporare (în drum spre Marte și alte destinații) care vor fi instalate pe Lună. Pe Marte, au ajuns cu bine în 2021 două vehicule care au început să exploreze suprafața planetei: Perseverance al lui NASA și Zhurong al Chinei. Ambele au ca scop detectarea de urme de viață – prezente sau trecute – pe Marte, și a mineralelor care ar putea fi exploatate aici. Zhurong a marcat primul contact reușit al unei nave automate chineze cu o altă planetă. Pe 19 aprilie 2021, a fost executat un zbor în premieră cu un elicopter în atmosfera altei planete. În zilele următoare, în cadrul uneia dintre experiențele comandate de la distanță, de pe Pământ, a fost produs pentru prima dată pe Marte oxigen din bioxid de carbon. Un procedeu similar va putea fi folosit în viitor de astronauți pentru a putea obține gaz respirabil în condițiile planetei. La rândul său, Perseverance a realizat și el în septembrie 2021 o premieră, culegând automat primele mostre care se vor întoarce pe Pământ pentru a fi studiate. Cu această ocazie, este testată și tehnologia rachetelor care vor transporta dus-întors viitoarele misiuni umane de explorare a planetei Marte și a altor corpuri cerești.

(sursa imaginii: gavi.org/vaccineswork/breakthrough-malaria-vaccine-offers-reinvigorate-fight-against-disease)

Atenția întregii omeniri este îndreptată spre vaccinurile care combat COVID-19, dar frontul vaccinărilor este mult mai larg. În octombrie 2021, Organizația Mondiala a Sănătății a recomandat pentru toate categoriile de vârstă primul vaccin împotriva malariei. Numele său este RTS,S/AS01, iar denumirea comercială este Mosquirix – fiind produs pe bază de proteine recombinate. Testele clinice au indicat o eficacitate de 56% după 12 luni, ceea nu este suficient pentru a înlocui orice altă sursă de prevenire, dar constituie o unealtă importantă în arsenalul luptei împotriva malariei, o boală care a afectat 229 de milioane de oameni în 2019 și a produs 627 de mii de decese. Este și primul vaccin aprobat pe scară mondială împotriva unei boli umane produse de paraziți. Comparația cu vaccinurile COVID-19 se impune. Ratele de eficiență sunt mai reduse decât ale celor mai multe vaccinuri anti-COVID, dar la fel și gradul de contaminare. Lipsa condițiilor de igienă elementare și unii factori climatici fac ca malaria să fie răspândită mai ales în țările tropicale din lumea a treia. La fel ca și cazul pandemiei COVID-19, eradicarea nu va fi posibilă decât în condițiile unei vaccinări globale. Rămâne de văzut dacă aceste lecții prețioase vor putea fi aplicate în mod susținut pentru ambele boli care afectează omenirea.