Top 10 – 2016

O vizită în laboratoarele de cercetare ale Institutului de Tehnologie din Massachusetts (MIT) este o experienţă care, pentru un cercetător ştiinţific din domeniul ştiinţelor exacte, echivalează cu vizita pe care o face un pasionat al artelor la Louvre sau cu audierea unei opere la Scala din Milano de către un iubitor al genului. Am trăit această experienţă de câteva ori, în anii în care compania pentru care lucram avea un acord de colaborare cu MIT, m-am bucurat de interacțiunea cu câţiva dintre gânditorii cei mai îndrăzneţi în domeniile mele de activitate, am văzut cu ochii mei prototipurile şi probele experimentale ale unor proiecte despre care citisem sau pe care mi le imaginasem, şi încă unele pe care nu mi le imaginasem. O parte dintre ele s-au transformat în realităţi.

MIT publică şi o revista numită „MIT Technology Review”. Acolo am găsit o listă (un „Top 10”) a celor 10 tehnologii „breakthrough” ale anului 2016, şi am ales să le prezint cititorilor rubricii CHANGE.WORLD.

Iată deci cele 10 tehnologii revoluţionare care au fost alese de experţii de la MIT ca fiind cele mai reprezentative pentru anul 2016.

1. Ingineria imunitară

(sursa fotografiei http://horizon-magazine.eu/article/engineering-human-immunity-take-cancer_en.html)

Ingineria imunitară se bazează pe prelevarea de celule vii din organismul bolnavilor şi reprogramarea codului lor genetic pentru a crea anticorpi care să lupte cu boli care astăzi nu au încă o altă cură. Sunt astfel replicate şi înmulţite „celulele T” care sunt elementele componente de bază ale sistemului imunitar şi a căror lipsă sau slăbire duc la apariţia unor boli cum ar fi anumite forme de leucemie.

2. Editarea genetică a plantelor

Tehnolologia numită CRISPR sau „Clustered regularly interspaced short palindromic repeats” reprezintă editarea codului genetic – deocamdată aplicată numai în cazul plantelor. Laboratoare din China au reuşit să o aplice drojdiei şi anumitor cereale cum ar fi ovăzul, iar cercetătorii englezi au anunţat realizări experimentale aplicate unor legume cum ar fi roşiile sau cartofii.

3. Interfeţe conversaţionale

(sursa imaginii http://www.theatlantic.com/technology/archive/2015/12/r2-d2-the-original-smartphone/420225/

„Siri” a lui Apple, „Cortana” a lui Microsoft, sau „Alexa” a lui Amazon sunt primele interfeţe conversaţionale lansate în producţie în ultimii doi ani. Remarcabilă este şi contribuţia companiilor chineze, ale căror dificultăţi în implementarea alfabetului chinez sunt surmontate de astfel de „porţi de intrare” a informaţiei în lumea aplicaţiilor.

4. Rachete refolosibile

Ştim deja de peste jumătate de secol că zborurile în spaţiu sunt realizabile tehnologic, dar există încă o problemă semnificativă din punctul de vedere al rentabilităţii economice. Unul dintre factorii hotărâtori în preţul ridicat al călătoriilor în spaţiu este folosirea de rachete care au ca singur scop plasarea pe orbita extra-terestră a sarcinii utile (navete spaţiale de exemplu) şi care se distrug după ce îşi ating scopul (adică lansarea). Două companii americane au realizat rachete re-utilizabile, care pot fi folosite de mai multe ori şi care astfel împart costurile între mai multe misiuni. Cele două companii sunt „Blue Origin” a lui Jeff Bezos (întemeietorul firmei „Amazon”) şi SpaceX a lui Elon Musk (întemeietorul firmei de automobile electrice „Tesla” care va apărea încă într-o secţiune în continuare).

5. Roboţi care se învaţă unii pe alţii

(sursa imaginii http://cacm.acm.org/news/193653-robots-can-now-teach-each-other-new-tricks/fulltext)

Roboţii sunt din ce în ce mai mulţi şi mai diverşi, fiind concepuţi şi fabricaţi astăzi în zeci de ţări ale lumii. Unii dintre ei sunt doar programabili, alţii, mai perfecţionaţi, au capacitatea de a-şi extinde baza de informaţii – de exemplu învăţând să recunoască forme noi şi să manipuleze obiecte noi. Pot ei însă transmite unii altora informaţia? Pentru ca aceasta să se întâmple este nevoie de o bază de date comună şi de un limbaj unic de comunicare sau de traduceri fidele între limbaje compatibile. Realizarea acestor elemente de infrastructură este ideea principală a proiectului pe care l-a iniţiat cercetătoarea Stephanie Tellex de la Brown University din Providence, statul Rhode Island din SUA. Când vom vedea primele rezultate? Va mai dura, probabil, între 3 şi 5 ani.

6. Magazinul de aplicaţii ADN

Conceptul de „magazin de aplicaţii” este cunoscut tuturor utilizatorilor de telefoane mobile – introdus de Apple şi preluat şi de toţi competitorii lor. Ce ar fi dacă am putea crea un magazin similar pentru aplicaţiile de tratament genetic, o biblioteca scrisă în simboluri ADN care să înmagazineze informaţii despre bolile genetice, riscurile pentru viitorii copii, tratamente, dar şi alte trăsături genetice care influenţează felul în care evoluează viaţa înainte şi după naştere? Tehnologia nu este nici pe departe foarte inaccesibilă – codul genetic uman este practic descifrat, deşi trebuie puteri uriaşe de calcul pentru a-l procesa. Implicaţiile juridice şi etice sunt însă departe de a fi clarificate şi nu au fost încă elucidate nici riscurile aventurării în lumea manipulării genetice. Ne aflăm în faţa unei tehnologii şi a unei clase de aplicaţii care probabil vor fi mai târziu aduse la îndemână utilizatorilor, şi nu neapărat din motive tehnice.

7. Panourile SolarCity

Iată în schimb o tehnologie deja accesibilă şi comercializabilă imediat. Fabrica SolarCity din Buffalo, statul New York va ajunge în 2017 la capacitatea de producţie de 10 mii de panouri pe zi. Aplicaţiile includ desigur şi alimentarea casnică, dar şi reciclarea în sistemul electric a surplusului de energie nefolosită. Paradoxal, sau poate nu, barierele nu sunt tehnologice ci economice, marile companii de utilităţi (producătoare şi distributoare de energie electrică) refuzând să cumpere în unele state americane energia în surplus şi luptând contra energiei solare, în care ele văd o dublă ameninţare – competiţie şi scăderea cererii din partea consumatorilor. Cu alte cuvinte, aceste companii doresc să fie producători şi distribuitori, nu numai distribuitori. Este foarte posibilă intervenţia peste câţiva ani a legislaţiei şi administraţiei la nivel federal pentru a proteja şi promova producţia de energie electrică solară „curată”.

8. Serviciul de mesagerie Slack

Ca şi Facebook şi alte aplicaţii, serviciul de mesagerie de texte Slack a început ca o sculă de colaborare internă a programatorilor, în acest caz cei ai firmei Tiny Speck, care lucrau la proiectarea unui joc video. Localizarea în „nor” îi permite o scalabilitate deosebită ca şi acoperirea unor modele în care distanţa la care sunt plasaţi membrii echipelor nu contează. Simplitatea interfeţei, persistenţa conversaţiilor şi a grupurilor create ad-hoc şi încă un număr de funcţii bine proiectate şi inspirat alese fac din Slack campionul unui domeniu de aplicaţii caracterizat de concurenţă acerbă.

9. Autopilotul Tesla

(sursa imaginii http://arstechnica.com/cars/2016/05/four-hundred-miles-with-teslas-autopilot-forced-me-to-trust-the-machine/)

Am promis că revenim la Tesla. Autopilotul a fost lansat în octombrie 2015 şi vine sub forma unui upgrade software a automobilelor electrice produse de firmă, şi care sunt deja dotate cu senzori. Nu este gratis, costă peste 4000 de dolari primirea acestui pachet. Ceea ce primesc cei care au plătit sau vor plăti este un sistem care evită coliziunile, ghidează maşina în aglomeraţie şi pe drumuri întortocheate, parchează, pe scurt preia aproape complet toate sarcinile şoferilor. Aspectele legale şi cele de asigurare sunt încă destul de neclare, dar aceste maşini, în care autopilotul este dublat de prezenţa umană, sunt deja testate pe şosele.

10. Alimentare cu energie electrică fără cablu

            (sursa imaginii http://electronicsmaker.com/power-from-air)

Acum 10-15, când lucram la standardele care permit încărcarea telefoanelor şi a altor dispozitive prin cablurile de date (tehnologie numită „Power over Ethernet” – PoE), alimentarea de la reţeaua wireless LAN (deci „Power over Wireless” sau „Power over Air” – PoA) era un subiect de glume. Tehnologia numită şi „passive Wi-Fi”, dezvoltată la Universitatea din Washington, oferă promisiunea realizării acestei dorinţe, folosind schimbările de stare ale dispozitivelor care primesc semnale wi-fi pentru a genera energie. Nu este singura soluţie a acestei probleme, nu există încă un standard, dar realizabilitatea a fost deja demonstrată.

Şi acum să facem un mic efort de imaginaţie şi să anticipăm cum va fi lumea în care toate aceste tehnologii vor fi deja implementate. Costul călătoriei la mătuşa care locuieşte pe lună va fi considerabil redus şi la astroport vom ajunge cu automobile auto-pilotate. Captatoarele solare de pe casă nu numai că vor fi suficiente pentru alimentarea fără prize sau cabluri a tuturor aparatelor casnice şi de divertisment, dar vom avea şi un frumuşel profit lunar vânzând energie electrică companiei de electricitate. Printre aceste aparate se află şi robotul casnic de generaţia a 8-a care tocmai este ocupat să înveţe reţetele preferate ale familiei de la robotul din generaţia precedentă. Comenzile către roboţi vor fi făcute cu interfeţe conversaţionale, folosind limbajele naturale. Cu ajutorul programelor „slack” vom putea discuta cu doctorul de familie ce produse trebuie achiziţionate din biblioteca ADN pentru a evita gripa în anul care vine.

Toate acestea sunt tehnologii existente, unele în testare, care vor fi accesibile în anii de acum până peste un deceniu sau două. Viitorul este inevitabil. Ceea ce ne rămâne de făcut este să-l înţelegem, şi să învăţăm să-l folosim şi să ne bucurăm de el.