Roadele pământului

Nu cred că există multe dubii în legătură cu faptul că genetica şi biotehnologia sunt cele două ramuri ştiinţifice care în acest moment al evoluţiei ştiinţei şi tehnologiei captează un maxim de interes şi par să includă promisiunile cele mai concrete în legătură cu salturi revoluţionare care vor avea un impact determinant în evoluţia economiei şi a societăţii. Două ştiri apărute în ultima săptămână confirmă această tendinţă.

(sursa imaginii http://www.israel21c.org/sowing-the-seeds-of-plant-protein-for-a-hungry-world/)

Prima provine de la o companie start-up israeliană, una dintre acele pepiniere de inovaţie care au făcut din Israel ţara cu cea mai mare densitate de idei tehnologice, dar şi de companii care pun în aplicaţie aceste idei din întreaga lume. EQUInom Ltd. a fost înfiinţată în anul 2012 în cadrul kibbutzului Givat Brenner, situat în partea centrală a coastei mediteraneene a Israelului. Probabil că mulţi dintre cititori cunosc istoria kibbutzurilor – aşezări agricole comunitare, care au avut un rol important în istoria şi viaţa economică a Palestinei evreieşti şi apoi a statului Israel, şi care au aplicat principiile socialiste şi unele dintre ele chiar pe cele comuniste şi în viaţa economică şi în organizarea internă şi relaţiile între membrii lor. Este poate singurul loc din lume în care socialismul şi comunismul au fost aplicate în practică cu un grad relativ de succes. Kibbutzurile au fost motorul agriculturii israeliene până prin anii 70, dar au intrat în criză odată cu venirea la putere a unor guverne de dreapta după 1977, care le-au tăiat subvenţiile şi au liberalizat complet piaţa economică, inclusiv pe cea agricolă. De atunci încoace s-a produs o adaptare treptată a kibbutzurilor la economia şi societatea modernă, proces nu lipsit de greutăţi, în care doar o parte dintre unităţile economice au supravieţuit, iar altele au trecut prin transformări radicale.

O parte dintre aceste transformări au dus la crearea unei economii diversificate în cadrul kibbutzurilor, în care agricultura – fără a dispare – nu mai joacă rolul esenţial sau în unele cazuri nici măcar cel mai important. Aşa au apărut în multe kibbutzuri case de odihnă sau sate de vacanţă care folosesc bungalow-urile tradiţionale ale pionierilor de acum câteva decenii adaptate pentru turismul modern, au apărut unităţi industriale în ramuri diverse şi, în unele locuri, întreprinderi hi-tech. Din această ultimă categorie face parte şi EQUInom, care nu abandonează însă complet legătura cu agricultura, propunându-şi să creeze seminţe pentru legume şi cereale, mai repede, mai eficient şi în cantităţi suficiente pentru producţie pe scară industrială.

(sursa imaginii http://www.equi-nom.com/)

Primele produse ale lui EQUInom au fost puse pe piaţă chiar în anul înfiinţării companiei, 2012, ele fiind ardei dintr-un soi adaptat condiţiilor deşertului Arava din sudul Israelului. Procesele tehnologice ale companiei se bazează pe tehnologia numită secvenţionarea ADN-ului, care reprezintă determinarea ordinii precise a nucleotidelor de bază care formează lanţul genetic şi influenţa lor asupra diferitelor caracteristici ale organismelor vii – în acest caz a plantelor. Costul acestei tehnologii a scăzut de 100 de mii de ori în ultimul deceniu, şi el permite crearea de soiuri după o specificaţie genetică (Target Product Genomic Code – TPGC) ca într-un proiect de inginerie clasică. Este, dacă vreţi, o perfecţionare a metodelor deja cunoscute de peste un secol de încrucişare a diferitelor soiuri de plante şi selectare a celor rezultate, doar că selecţia se bazează pe vizibilitatea structurii genetice, devenită posibilă şi prelucrată informaţional doar în ultimii ani. Aplicaţiile mai noi ale produselor companiei sunt plante de cultură şi legume cum ar fi roşiile „cherry”, sesamul şi quinoa, iar printre clienţi se află cultivatori din Mexic (o altă zona cu climă deşertică) şi Japonia, şi companii de produse alimentare că PepsiCo şi Strauss.

(sursa imaginii http://news.harvard.edu/gazette/story/2016/06/bionic-leaf-turns-sunlight-into-liquid-fuel/)

A doua invenţie despre care am aflat în această săptămână este la prima vedere o ştire atât de senzaţională încât, dacă aş fi citit-o din surse internetice oarecare, aş fi calificat-o imediat drept „hoax” sau cel puţin i-aş fi verificat autenticitatea. Sursele de informaţie sunt însă gazeta Universităţii Harvard şi revista „Science”, iar autorii cercetării sunt profesorul de ştiinţe energetice Daniel Nocera şi profesoara de biochimie şi sisteme biologice Pamela Silver, de la prestigioasa Harvard Medical School. Ceea ce au anunţat ei este un sistem care foloseşte energia solară pentru a separa moleculele de apă şi bacteriile hidrogenofobe producând combustibil fluid. În alte cuvinte este un sistem care perfecţionează fotosinteza aducând-o la randamentul necesar creării de combustibile.

(sursa imaginii https://ecowatch.com/2016/06/10/bionic-leaf-liquid-fuel/)

Această invenţie este numită şi „bionic leaf 2.0” („frunza bionică 2.0”) deoarece perfecţionează o invenţie precedentă în care rezultatul era isopropanol – lichid combustibil cu probleme de stabilitate şi neutralizare. Eficienţa de producere a materiei organice prin energie solară prin metoda anunţată de profesorii de la Harvard este estimată la 10% în comparaţie cu eficienţa medie de 1% a proceselor de fotosinteză în natură sau emulate în laboratoare. Gama combustibililor rezultaţi se extinde incluzând acum isobutanol şi isopentanol. Pe lângă importanța energetică, aplicarea acestei inventiii poate avea şi o influenţă ecologică, procesul ducând – ca şi fotosinteza clasică – la absorbţia de bioxid de carbon şi eliminarea în atmosferă a oxigenului. India se interesează deja de aplicatiile acestui procedeu.

Desigur, va mai trece ceva timp până când vom putea planta arborii bionici în curtea casei şi-i vom putea lega direct la pompa de benzină. Este vorba însă în acest caz, ca şi în metodele genetice de accelerare a creării de soiuri noi de plante, de invenţii majore, care combină cercetări din multe domenii diferite cu prelucrarea şi stocarea informaţiei făcute posibile de revoluţia „hi-tech”. Viitorul este deja aici. Este datoria generaţiei noastre şi a celor următoare să-l modeleze spre binele tuturor.