Dan RomașcanuCea de-a 95-a conferinţă a organizaţiei Internet Engineering Task Force (IETF) a avut loc la începutul lunii aprilie la Buenos Aires, capitala Argentinei. A fost o premieră pentru organizaţie, fiind prima întâlnire de acest fel găzduită de o ţară a Americii de Sud sau a Americii Latine. A fost o primă ocazie şi pentru mine de a păşi pe acest continent pe care îl cunoşteam până atunci doar din lecturi.
Alegerea continentului sud-american drept loc de întâlnire a organizaţiei de standardizare a Internetului nu ar trebui să mire pe nimeni. Poate că întrebarea ar trebui pusă invers – de ce atât de târziu? „Capitolul” sud-american (organizaţia locală) este unul dintre cele mai active, ca prezenţă şi ca iniţiative în Internet Society. Vectorul de creştere este impresionant, numărul utilizatorilor de Internet a crescut în ultimul an cu 23%. Procentajul utilizatorilor de Internet de pe continent ajunge după unele statistici la 8% din numărul total al utilizatorilor de pe glob, ceea ce ar fi proporţional cu numărul locuitorilor, şi după alte statistici (Facebook, de exemplu) depăşeşte 10%. Specific în Argentina mai mult de două treimi din populaţie este legată la Internet.
Există şi probleme specifice ale acestei zone geografice. Una dintre ele este pătrunderea relativ redusă a serviciilor de bandă largă, datorată în special distanţelor mari şi particularităţilor de relief (munţi, junglă) care nu permit folosirea de cabluri pe o mare parte din teritoriu. O altă problemă este cea a inegalităţilor în ceea ce priveşte neutralitatea reţelei şi existenţa cenzurii – probleme legate de regimurile politice diferite de la ţară la ţară şi în plus instabile în anumite ţări, în care loviturile de stat şi regimurile militare sunt sau erau destul de dese până nu de mult.
Ce impresie face Buenos Aires? Drumul de la aeroportul situat la câteva zeci de kilometri de oraş şi centru străbate cartiere cu clădiri relativ noi, dar o arhitectură la fel de neinspirată ca şi cea a cartierelor-dormitor care au urâţit oraşele României în anii comunismului. Dictatorul populist al Argentinei Juan Peron şi soţia sa erau buni amici, de altfel, cu cuplul dictatorilor noştri şi de la ei au învăţat şi Nicolae şi Elena Ceauşescu câteva lecţii de cult al personalităţii şi republicanism dinastic. Odată ajunşi însă în centrul oraşului peisajul se schimbă într-o combinaţie de metropolă clasică de influenţă europeană, cu bulevarde, parcuri, clădiri monumentale şi cartiere populare colorate, cum ar fi cartierul Boca. Buenos Aires este un oraş viu, extrem de animat la orele târzii ale serii, cu restaurante şi cafenele în care muzica locală şi mai ales tango-ul domină atmosfera. Nu am scăpat nici ocazia de a vizita două dintre muzeele cu care este binecuvântat acest oraş, care este nu numai centrul cultural cel mai important al Argentinei, dar şi unul dintre oraşele de cultură şi tradiţie ale continentului, care a dat lumii nume celebre în artă şi literatură, oraşul lui Borges şi al lui Cortazar.
Conferinţa a avut loc în cartierul Puerto Madero, o fostă zonă de docuri mărginită într-o parte de ocean şi în cealaltă parte de un canal care cândva dorea să fie unul dintre porturile principale ale oraşului, ale cărui lăţime şi adâncime au fost depăşite însă la jumătatea secolului trecut de gabaritul marilor vase comerciale şi de pasageri. Recuperată de antreprenori, sanitată şi reconstruită, zona Puerto Madero a fost transformată în unul dintre cartierele de afaceri şi divertisment cele mai interesante din capitala Argentinei şi, în plus, un loc relativ sigur pentru localnici şi pentru turişti într-o ţară în care siguranţa personală este destul de frecvent periclitată de crime „de proprietate” (în special).
Dintre temele tehnice importante ale conferinţei merită să fie menţionate diferitele aspecte ale Internetului Lucrurilor (Internet of Things – IoT) despre care am discutat deja de câteva ori în această rubrică. Pentru prima dată s-au întâlnit la această conferinţă participanţii grupului de cercetători care se ocupă cu comunicarea între „lucruri” (Thing-to-Thing Research Group – T2TRG) şi a avut loc sesiunea de tehnologie nouă Birds of Feathers (BOF) având ca temă Sistemele Inteligente de Transporturi (Intelligent Transport Systems – ITS). O altă nouă activitate este dedicată router-elor (aparatele care constituie „nodurile” reţelei) de distanţă mare şi eficiente energetic – extrem de importante în configuraţii la distanţe mari, în care este dificil de făcut schimbări prin deplasare de personal de întreţinere. Au fost făcute progrese semnificative prin aprobarea în grupul de lucru a unei noi versiuni (numerotată versiunea 1.1) a limbajului de modelare YANG folosit în administrarea aparatelor şi aplicaţiilor care compun Internetul.
Conferinţa de la Buenos Aires a fost şi momentul retragerii din activitate a unuia dintre oamenii care au influenţat covârşitor şi modul în care arată astăzi Internetul şi felul în care se desfăşoară activitatea de standardizare în IETF. Scott Bradner a lucrat în proiectele legate de Internet din anii 70. Eu l-am cunoscut prin anii 90, la conferinţele IETF, şi direct în activitatea tehnică de testare a performanţelor echipamentelor şi a reţelelor în general, el fiind vreme de mulţi ani conducătorul laboratoarelor de comunicaţii de la Harvard University, din Cambridge, Massachusetts. Este autorul a numeroase standarde (RFCs) între care multe legate de versiunea modernă a protocolului de Internet (IPv6) şi a celebrului RFC 2026 care stabileşte regulile de procedură ale activităţii organizaţiei IETF. În plus este un om extrem de simpatic şi de modest, comunicativ şi prietenos, un exemplu de rigoare ştiinţifică şi ţinută personală.
(sursafotografieihttps://www.ietf.org/blog/wp-content/uploads/2016/04/hton.jpg)
Cu o zi înainte de deschiderea oficială a conferinţei IETF 95 a avut loc şi un „hackathon”. Ce este un „hackathon”? Este un eveniment în care programatorii, proiectanţii de sistem şi cei care concep interfeţele de utilizatori se adună pentru a lucra în mod direct şi colaborativ în proiecte de programare. Această zi de lucru premergătoare conferinţelor IETF a devenit deja o tradiţie şi în cadrul ei s-a lucrat de această dată la programele („cod”) legate de securitatea pe reţea, de comunicarea şi colaborarea în timp real, interfeţe de administrare, şi programele care servesc activitatea organizaţiei. Succesul acestor zile de lucru concret reflectă legătura din ce în ce mai strânsă între activitatea de standardizare şi cea de implementare în practică a standardelor, între organizaţii ca IETF şi organizaţiile care se ocupă de aplicaţiile practice ale standardelor (numite şi „open source”). Au participat la evenimentul „hackathon” din sâmbăta dinaintea conferinţei aproximativ 30 de noi participanţi, majoritatea provenind dintre cei 140 de participanţi de pe continentul sud-american.
Numărul participanţilor la conferinţa IETF 95 a fost de circa 1000. Nu este o cifră impresionantă, dar ţinând cont de distanţele pe care mulţi dintre participanţii la conferinţă au trebuit să le parcurgă pentru a ajunge la Buenos Aires şi costurile relativ ridicate ale transportului şi participării înseşi, ţinând cont şi de evenimentele politice şi riscurile călătoriilor în lumea de astăzi, acest număr nu dezamăgeşte. A crescut semnificativ în schimb numărul celor care au participat de la distanţă, se apreciază că circa 500 de participanţi au urmărit conferinţa prin intermediul Internetului şi cam 50 au participat activ la discuţii şi cu prezentări proiectate pe ecranele din sălile de întâlnire. Odată cu perfecţionarea sculelor care permit colaborarea şi prezenţa la distanţă, se apropie momentul când aceste întâlniri vor putea fi complet virtuale. Nu suntem încă exact acolo, dar deja multe dintre aceste conferinţe sunt o combinaţie între participanţi fizic la faţa locului şi virtuali. În definitiv, şi acesta este unul dintre scopurile Internetului.
