Dan RomașcanuSuntem definiţi ca sumă a nostalgiilor noastre. Dovadă este faptul că reţelele sociale sunt inundate de grupuri în care se fac schimburi de imagini din copilărie şi adolescenţă, că site-urile Web care publică fotografii alb-negru sau recondiţionate în culori din vremuri trecute se bucură de o imensă popularitate, şi că modelele ‘retro’ au devenit mai mult decât apariţii periodice, au devenit permanente în vieţile noastre, fie că este vorba despre îmbrăcăminte, muzică sau chiar meşteşuguri şi forme de artă mai perene, cum ar fi arhitectura.
Nu putea fi ocolită de această tendinţă de nostalgie nici istoria, deja măsurată în decenii şi depăşind jumătatea de secol, a calculatoarelor electronice. Unul dintre fotografii cei mai cunoscuţi şi mai talentaţi, pe nume James Ball, autor al mai multor serii remarcabile de fotografii, a sesizat acest curent şi şi-a intitulat unul dintre ciclurile sale recente ‘Guide to Computing’. Nu este vorba despre un curs de specialitate sau despre o lucrare de popularizare a ştiinţei calculatoarelor. Ball, cunoscut şi sub pseudonimul artistic ‘Docubyte’, care trăieşte la Londra, şi ale cărui lucrări pot fi examinate pe site-ul http://www.docubyte.co.uk/, a vizitat câteva dintre cele mai respectabile muzee de istorie a tehnologiei, cum ar fi National Museum of Computing şi The Science Museum al Regatului Unit, Colecţiile Tehnice din Dresda, şi Muzeul de Istorie a Computerului din Mountain View, California, în căutarea aparatelor electronice care au marcat începuturile ştiinţei calculatoarelor. Combinaţia dintre recuperarea aspectului vizual al aparatelor, cât mai apropiat de forma în care se aflau atunci când au fost puse în funcţiune, şi tehnicile de fotografie modernă în culori, care multe nu existau la vremea când au fost create aparatele, rezultă într-un efect documentar şi estetic cu totul special. Pentru prima dată ‘calculatoarele clasice’ se află în rândul aparatelor care stau mărturie evoluţiei tehnologiei, ergonomiei şi esteticii, alături de alte simboluri ale avansului tehnologiei în secolul 20, cum ar fi, de exemplu, automobilele.
(sursa imaginii: http://hyperallergic.com/300710/gleaming-digital-photos-make-vintage-computers-new/)
Harwell Dekatron, restaurat între 2009 şi 2012 pentru Muzeul Naţional al calculatoarelor din Marea Britanie, este înregistrat astăzi în cartea recordurilor lui Guinness ca fiind cel mai vechi calculator numeric din lume care se află în funcţiune. Construit între 1949 şi 1951, a fost folosit de programul de cercetări în domeniul fizicii atomice al Regatului Unit.
(sursa imaginii: http://hyperallergic.com/300710/gleaming-digital-photos-make-vintage-computers-new/)
Din aceeaşi perioadă datează şi calculatorul ACE, al cărui model iniţial (‘pilot’) a fost proiectat de Alan Turing şi pus în funcţiune în anul 1950.
(sursa imaginii: http://hyperallergic.com/300710/gleaming-digital-photos-make-vintage-computers-new/)
Unul dintre modelele cu un design remarcabil este IBM 729 al firmei americane IBM. Este vorba, în acest caz, despre un calculator produs în mod industrial, care s-a aflat în funcţiune între sfârşitul anilor ’50 şi mijlocul anilor ’60. Folosea ca suport de memorie banda magnetică cu o lăţime de o jumătate de inch (12,7 milimetri), pe role cu un diametru de 267 de milimetri, şi cu o lungime de până la 2400 feet (730 de metri).
(sursa imaginii: http://hyperallergic.com/300710/gleaming-digital-photos-make-vintage-computers-new/)
Premiul de frumuseţe al colecției lui Ball îl primeşte însă, din punctul meu de vedere, modelul lui Control Data cu numărul 6600, considerat a fi primul supercomputer, şi folosit între alţii de cercetătorii de la CERN începând cu anul 1966. A fost cel mai rapid calculator din lume între 1964 şi 1969, iar aspectul său retro-futuristic l-a inspirat probabil pe Stanley Kubrik în efectele vizuale pentru ‘Odiseea Spaţială 2001’. Interesant este că la sfârşitul anilor ’60 şi începutul anilor ’70 a existat în România o licenţă a lui Control Data şi producție, mai ales în ceea ce priveşte unităţile de bandă magnetică.
(sursa imaginii: din arhiva personală a autorului)
Fotografiile din colecţia mea nu pot (desigur) rivaliza cu cele ale lui Ball, dar iată aici o fotografie pe care am făcut-o acum câteva luni calculatorului WEIZAC – primul calculator electronic construit în Israel la secţia de matematici aplicate a Institutului Weizman din Rehovot între anii 1954 şi 1964. Bazat pe arhitectura concepută de pionierul ştinţei calculatoarelor, John von Neuman, WEIZAC era un calculator asincron, cu un set de instrucţiuni de programare, care combina câteva tehnici şi concepte revoluţionare pentru acea vreme, dar atât de triviale astăzi.
(sursa imaginii http://www.descopera.ro/cultura/15073765-primele-calculatoare-create-de-un-roman)
Nu putem concluziona fără o prezenţă românească – din nou fără fotografii spectaculoase (ca cele ale lui Ball). Ca şi în alte ţări ale lumii, aşa cum se vede şi din articol, tehnica de calcul a fost împinsă înainte de nevoia de a prelucra informaţie în cantităţi şi la viteze neîntâlnite până atunci, necesare programelor de cercetare în domeniul fizicii. Nu-i deci de mirare că primul calculator numeric românesc CIFA-1 a fost proiectat pentru Institutului de Fizică (ulterior Fizică atomică) al Academiei. Echipat cu 1500 de tuburi electronice, a fost pus în funcţiune în anul 1957.
Piese de muzeu, elemente de desfătare estetică, obiecte ale nostalgiei celor care au trăit sau a celor care se interesează de acele vremuri de pionierat ale tehnologiilor care astăzi domină planeta.
