Dan RomașcanuSunt zile în care istoria pare să se accelerează, în care vin deodată ştiri semnificative din acelaşi domeniu, de parcă evenimentele ar avea o sincronicitate a lor care nu ţine cont de legile statisticii. O asemenea dată ar fi cea de 18 mai a acestui an, în care au fost date publicităţii două realizări deosebite în domeniile înrudite ale roboticii şi inteligenţei artificiale. Desigur, nu numai că este vorba despre o coincidenţă, dar şi despre faptul că aceste ştiri au ajuns în acea zi la mine prin intermediul platformei mele preferate de legătură cu lumea în această perioada. Dat fiind însă că această platformă este reţeaua socială Facebook cu cei peste un miliard de utilizatori ai săi, probabil că această coincidenţă s-a petrecut şi a fost remarcată nu numai de către mine, ci şi de mulţi alţii. Este vorba însă doar de anunţarea publică a unor rezultate ale unor proiecte de lungă durata, în care au fost investiţi ani lungi de cercetări, muncă, talent şi inspiraţie.
(sursa fotografiei http://spectrum.ieee.org/the-human-os/robotics/medical-robots/autonomous-robot-surgeon-bests-human-surgeons-in-world-first/)
Articolul din revista Spectrum a organizaţiei Institute of Electrical and Eletronical Engieers (IEEE) preia un articol din revista de medicină Science Translational Medicine. Este vorba despre încă o victorie a maşinilor artificiale create de oameni asupra experţilor umani într-un domeniu care părea până acum rezervat gândirii şi îndemânării umane. Un sistem robotic numit Smart Tissue Autonomous Robot (STAR) a reuşit să întreacă o echipa de chirurgi în realizarea unei proceduri chirurgicale relativ complicate numită anastomosis intestinal care în termeni ceva mai uşor de înţeles reprezintă reintregrarea unui tub intestinal secţionat. Procedura, din motive lesne de înţeles, a fost făcută asupra unor animale la Institutul Sheikh Zayed din Washington (institut format în 2011 pornind de la o donaţie a statului Abu Dhabi).
(sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Da_Vinci_Surgical_System)
Cuvântul cheie care descrie saltul calitativ caracteristic acestei descoperiri este faptul că procedura robotică este „autonomă”. Există astăzi destul de multe domenii în care roboţii extind capabilităţile medicilor chirurgi. Unele operaţii chirurgicale din domeniul ortopediei, al oftalmologiei şi transplanturile de păr folosesc în mod curent „maşini inteligente”. În toate aceste cazuri este vorba însă despre ţesuturi fixe şi imobile sau imobilizate în timpul operaţiei. Intervenţiile pe „ţesuturi moi” sunt mult mai complexe şi mai greu de automatizat, deoarece ţesuturile moi sunt alunecoase, fluidele circulă în organele interne şi acestea se mişcă datorită circulaţiei sângelui sau reacţiilor nervoase. Sistemul cel mai perfecţionat care este omologat şi aprobat de organizaţiile guvernamentale este sistemul da Vinci al companiei Intuitive Surgical. Nu este vorba însă de un sistem autonom ci despre un sistem de telecomandă în care chirurgul operează de la o consola şi mişcările şi instrucţiunile sale sunt reproduse la scala microscopică de aparatura medicală miniaturizată introdusă în corpul pacienţilor.
Sistemul robotic STAR a reuşit să rezolve problemele legate de necesitatea de a acţiona rapid şi eficient în operaţiile pe intestin integrând câteva tehnologii: suprafaţa organelor bolnave este scanată cu ajutorul unor markeri fluorescenţi, informaţia este citită de un aparat de filmat optic, integrată şi transmisă unităţii centrale care ia deciziile de suturare a părţilor secţionate ale intestinului, execuţia fiind făcută de braţe robotice miniaturale mult mai rapid şi mai exact decât ar putea să o facă chirurgul.
Trebuie menţionat că sistemul autonom este permanent ajutat şi supravegheat de operatori umani, că pregătirea „pacienţilor” şi îngrijirea post-operatorie este încă lăsată în seama personalului medical. Va mai trece ceva vreme până când primele proceduri vor fi executate pe pacienţi umani, şi până când procedurile şi aparatura vor fi omologate şi vor ajunge la costuri pe care să le poată susţine sistemul de sănătate în economiile reale.
(sursa imaginii https://en.wikipedia.org/wiki/Da_Vinci_Surgical_System)
În plus este vorba despre un singur tip de operaţie.
Fiecare organ al corpului omenesc şi fiecare tip de ţesuturi are caracteristicile sale specifice, şi există diferenţe procedurale în funcţie de istoria medicală a pacientului, de vârstă, şi de alţi factori. Această informaţie este acumulată în timp şi ea se constituie în ceea ce numim experienţa şi profesionalitatea unui chirurg bun. Sistemele chirurgicale autonome vor deveni şi ele în timp „chirurgi buni” – probabil mai buni decât medicii de astăzi, căci capacitatea lor de a acumula experienţa miilor de cazuri diferite de pacienţi este practic infinită.
Cu condiţia să înveţe.
Aici ajungem la a doua descoperire despre care am citit în aceeaşi zi de 18 mai. Calculatoare care învaţă de la alte calculatoare. Este vorba, de fapt, despre o revoluţie dublă. Una în interfaţă – calculatoarele pot învăța de la oameni care folosesc limbajele naturale, dar atunci când interacţionează între ele, calculatoarele pot folosi limbajele lor de comunicare – mai rapide, mai eficiente, mai lipsite de ambiguitate. A doua revoluţie este în domeniul felului în care este înmagazinată informaţia. Este de presupus, de exemplu, că diferitele calculatoare care compun sistemul STAR înmagazinează informaţia şi procedurile în programe de calculator clasice – ceea ce în limbajul infomaticienilor se numeşte „cod”. Codul are câteva caracteristici – este secvenţial, este ordonat, este determinist şi logic. Sunt calităţi care se pot transforma însă şi în defecte, căci tocmai această linearitate şi previzibilitate face ca sistemele bazate pe tehnică de calcul binară să fie şi vulnerabile din punct de vedere al securităţii. Nu la fel stau lucrurile cu deciziile creierului omenesc, aceasta fiind rezultatul faptului că înmagazinarea de informaţie ca şi procesul de învăţare însuşi se desfăşoară în organismele vii în alt fel decât în calculatoare. Este ceea ce unii dintre experţi numesc „The End of Code” sau „Sfârşitul codului”. Este şi titlul numărului din revista WIRED care adună articole dedicate noilor paradigme din domeniul inteligenţei artificiale şi metodelor de transmisie de informaţie şi experienţă spre şi între calculatoare. Într-o prima faza, prevede unul dintre articole, metoda de a programa calculatoarele se va schimba fundamental. Calculatoarele dotate cu inteligenţă artificială nu vor mai fi programate, ci „dresate” cum o facem astăzi cu animalele de lângă casă sau chiar „educate”.
Cum se va numi nouă meserie care o va înlocui pe cea de programator de calculatoare? „Dresor” de roboţi?
Combinaţia între sistemele robotice autonome şi cele care învaţă singure sau se educă unele pe altele deschide căi pe care deocamdată le putem doar ghici. Ne vom întoarce oare (noi sau urmașii noştri) peste ceva vreme şi vom privi luna mai 2016 ca pe un punct de inflexiune sau de salt calitativ în istoria roboticii şi a inteligenţei artificiale? Poate. Până atunci mai adaug o informaţie interesantă. O parte din activităţile descrise în acest articol se desfăşoară cu participarea unor ţări care nu făceau parte până nu de mult sau nu fac parte nici astăzi din clubul naţiunilor celor mai avansate în economia „hi-tech”. Am menţionat investiţia din Abu Dhabi în institutul (cu sediu în Statele Unite) care se ocupă de sistemele chirurgicale autonome. O parte din expertiza de analiză a limbajelor naturale şi artificiale şi a interacțiunii cu calculatoarele şi sistemele robotice se află în China şi este rezultatul investiţiilor enorme făcute de această ţară pentru a-şi dezvolta capabilităţi tehnologice şi ştiinţifice avansate care să însoţească uriaşa ei putere economică.
Lumea este în continuă schimbare. Să încercăm să înţelegem şi să folosim spre bine aceste schimbări.
