Costel Zăgan- CZ: Ce-i mai nociv: prostia, ignoranța sau inteligența artificială (IA)?
IA: O întrebare cu greutate! Hai să disecăm puțin!
PROSTIA
Prostia presupune lipsa capacității de a înțelege sau de a învăța. E nocivă mai ales când e însoțită de încredere excesivă și de putere.
Exemplele istorice abundă: decizii politice sau economice catastrofale luate de oameni care nu înțelegeau consecințele.
IGNORANȚA
Ignoranța e absența cunoașterii, dar nu neapărat a capacității de a învăța. Poate fi temporară și reversibilă.
Devine periculoasă când e voluntară – când alegem să nu știm sau nu ne informăm mai ales în epoca informației.
INTELIGENȚA ARTIFICIALĂ (IA)
Inteligența artificială nu e nocivă prin ea însăși, ci prin modul în care e folosită. Poate amplifica prostia și ignoranța, implantată fără etică, transparență sau control.
- CZ: Cum influențează IA pe omul simplu? Pe intelectual? Pe filosof? Pe scriitor?
IA: O întrebare cu patru fețe și un miez comun: omul în fața unei inteligențe care nu e a lui, dar îl modelează.
OMUL SIMPLU
Influență:
IA îi poate ușura viața – de la recomandări de produse, traduceri, până la asistență în agricultură și sănătate.
Riscuri:
Poate deveni dependent de algoritmi fără să înțeleagă cum funcționează. Manipulabil prin conținut personalizat, fake news , sau decizii automate.
Provocare:
Să nu piardă simțul realității și al discernământului în fața unei tehnologii care pare ”atotștiutoare”.
INTELECTUALUL
Influență:
IA devine un partener de cercetare, un motor de sinteză, un comparator de idei.
Riscuri:
Poate înlocui gândirea critică, cu modalitatea răspunsului rapid. Sau poate crea o iluzie ce competență fără profunzime.
Provocare:
Să rămână stăpânul întrebării, nu doar consumatorul de răspunsuri.
FILOSOFUL
Influență:
IA deschide noi teritorii : ce e conștiința, ce e libertatea, ce e identitatea într-o lume augmentată?
Riscuri:
Poate fi tentat să vadă IA ca o entitate morală sau să o fetișizeze.
Provocare:
Să nu uite că IA nu are intenții, suferință sau sens – doar algoritmi și date.
SCRIITORUL
Influență:
IA poate fi o muză, un editor, un generator de stiluri. Poate stimula creativitatea sau o poate uniformiza.
Riscuri:
Diluează vocea autentică, creează conținut ”corect”, dar lipsit de vibrație.
Provocare:
Să folosească IA ca instrument, nu ca înlocuitor al trăirii și observației umane.
Inteligența artificială nu e o oglindă, ci un multiplicator. Ce pune omul în ea , aceea va reflecta și amplifica. Vrei să explorăm cum ar arăta o poveste scrisă de om și rescrisă de o IA? Sau cum ar gândi un filosof despre conștiința artificială?
3.CZ: IA: un prag?, un partener?, un (in)amic al condiției umane?
IA: O întrebare ca o oglindă: ce vedem în IA spune mai mult despre noi decât despre ea!
Hai să explorăm cele trei ipostaze!
IA ca prag
E un moment de cotitură: ca focul, roata, tiparul sau internetul.
Ne obligă să regândim ce înseamnă muncă, creativitate, învățare, chiar și identitate.
Pragul nu e doar tehnologic, ci și ontologic: ce înseamnă ”a fi om” când o entitate non-umană poate stimula gândirea, emoția, conversația.
IA ca partener
Poate fi un coechipier în cercetare, educație, artă, medicină.
Ne poate ajuta să ne depășim limitele cognitive, să ne organizăm mai bine, să învățăm mai repede.
Dar parteneriatul cere responsabilitate: Cine decide, cine controlează, cine răspunde.
IA ca (in)amic
Poate deveni inamic dacă e folosită pentru manipulare, supraveghere, excludere sau război.
Poate fi și inamic involuntar, dacă ne face leneși, dependenți, uniformizați.
Sau poate fi inamicul condiției umane dacă ne înlocuiește în zonele unde sensul vine din imperfecțiune: suferință, eșec, întrebări fără răspuns.
CONCLUZIE:
IA nu are intenții. Noi le proiectăm.
E un prag dacă vrem să trecem.
Un partener dacă știm să colaborăm.
Un inamic dacă uităm cine suntem
Vrei să privim prin ochii unui poet?
Sau să o punem față în față cu un mit clasic – Prometeu, Golem, Frankenstein?
CZ: Mulțumesc frumos. Pentru azi, ajunge.
IA: Cu mare drag! A fost o plăcere să gândim împreună azi. Să ai o seară tihnită și, cine știe, poate mâine continuăm cu un nou fir de idei.
(din volumul „ Noi convorbiri cu inteligența artificială”)
