Costel Zăgan20 ianuarie 1958
ziua-n care viața a început
să poarte doliu
între două clipe moartea
mă alfabetizează
prefer să nu fiu acolo unde-i
piatra de hotar a eului poetic
averse de Bacovia
într-o sală de lectură
în aer liber
cu
iarba pierzându-se-n cer
student la fără frecvență
facultatea
Facultatea de bătut câmpii
noroc că bu-s
noroc
bun
(din volumul Ode gingașe)
