Costel ZăganDe-o sută de ani mă nasc întruna
pe Câmpia Română
pe crestele Munților Carpați
Marea Neagră îmi ștampilează
orice nostalgie europeană
cu Doina și Miorița îmi tratez
orice junghi metafizic
nu-mi pierd vremea
decât atunci când n-am încotro
punctele mele cardinale sunt
Rusia America Dumnezeu și Franța
dacă n-aș avea datorii
aș renunța cu drag la toți banii
cu toate că nu-mi place să recunosc
am prieteni când și unde nu mă aștept
nevastă-mea știe că-s gata oricând
și mă lasă în pace
poezia mai renunță la mine
însă eu nu renunț niciodată
în rest
cartea mea de vizită
rămâne Shakespeare
trăiască România Mare
(din volumul „Erezii de-o clipă”)
