Odilia Roşianu 
Pe 27 noiembrie 1918, dr. Mamulea constata că Regina Maria suferă de „gripă cu determinațiuni tracheo-bronșice”, ceea ce însemna că, deși militase atâta vreme pentru întregirea țării, cu un rol recunoscut atât de contemporani, cât și de istorie, aceasta nu va putea să participe la ceremoniile programate pentru serbarea Marii Uniri.
Starea Reginei Maria se înrăutățea vizibil, avea febră mare, tușea, iar durerile de cap și amețelile erau din ce în ce mai apăsătoare.
În ciuda acestor simptome mai mult decât supărătoare, bolnava nu a vrut să depună armele, nici de această dată. Au fost convocați cei mai buni medici ai României și li s-a solicitat să găsească o soluție. Astfel, cele mai scumpe și variate medicamente, clasice sau moderne, la acea vreme, au constituit tot atâtea tratamente aplicate Alteței Sale.
(sursa foto: historia.ro)
Cu speranțe mari, chiar dacă starea generală nu era deloc bună, doctorul I. Mamulea este chemat chiar pe 1 decembrie dimineața. Concluziile lui nu sunt deloc încurajatoare: „Examinând pe M.S. Regina am constatat că fenomenele bronşice au devenit mai intense la baza stângă. TD: 38,5 , P: 76, R: 18 pe minut. TS: 38, P.76.“
Totuși, Regina Maria, deși foarte slăbită, se ridică din pat și participă la toate ceremoniile dedicate Marii Uniri, ca și când nu ar fi avut nicio suferință. Oricum, sărbătoarea ar fi fost incompletă fără prezența celei care a jucat un rol esențial în înfăptuirea acestui „vis de aur al românilor”, cum îl numise ea însăși.
Abia după o săptămână, pe 8 decembrie 1918, medicul regal a declarat în scris că Alteța Sa Regală se află în afara oricărui pericol.
Probabil, bucuria pe care a simțit-o în acea frumoasă zi de 1 decembrie a fost mai puternică și mai vindecătoare decât orice alt medicament.
