Literatura de azi 
În timp ce aceste pagini erau sub tipar, ziarele au anunţat evenimentul petrecut la Chişinău care confirmă din plin sensul ce se desprinde din conținutul acestei broşuri şi acela dinaintea ultimelor alineate ale concluziei noastre: Unirea Basarabiei cu Patria-Mumă.
Iată potrivit telegramei ce ne-a fost adusă la cunoştinţă în momentul „bun de tipar” asupra ultimelor probe, telegramă adresată de ministrul român al afacerilor externe Legaţiei din Paris, în ce împrejurări şi în ce fel acest fericit eveniment, prevăzut şi dorit, a avut loc:
Iaşi, 17 aprilie 1918
„Mă grăbesc să vă informez, cu o bucurie adâncă, faptul că la 9 aprilie (stil nou) Adunarea Naţională a Basarabiei (Sfatul Ţării) a votat cu 86 de voturi pentru, împotrivă trei, Unirea Basarabiei cu România. În numele poporului român, domnul preşedinte al Consiliului, care se dusese la Chişinău, a luat act de acest vot. În mijlocul unor aclamaţii fără sfârşit, M. S. Regele declară Unirea definitiv indisolubilă a Basarabiei cu România. În sfârşit, un Te Deum a fost oficiat la catedrală, în mijlocul unei mari mulţimi. Preşedintele Adunării Basarabiei, domnul Ion Inculeţ, vicepreşedintele domnul Pantelimon Halipa, la fel cu toţi ceilalţi miniştri ai Basarabiei, au sosit la Iaşi la 12 aprilie pentru a prezenta omagiile suveranilor români.
S.S. Mitropolitul Moldovei, asistat de înaltul cler şi de Arhimandritul Basarabiei, oficiază în biserica mitropolitană un Te Deum obişnuit, la care au asistat majestăţile lor, familia regală, miniştri români şi basarabeni; la fel în toate bisericile din România şi Basarabia au fost înălţate rugăciuni în aceeaşi zi. În fine, a avut loc o defilare a trupelor după care a fost oferit un dejun demnitarilor Basarabiei, la palatul regal. M. S. Regele, într-un călduros toast, a subliniat marele act îndeplinit prin voinţa poporului basarabean şi declară că „Unirea dintre fosta provincie a coroanei Moldovei şi Patria-Mumă este indisolubilă pentru totdeauna.”
Locuitorii Iaşului, faţă de aceste evenimente de-o aşa de înaltă ţinută istorică, uitând pentru o clipă toate greutăţile războiului, îşi aduseră aminte de marile fapte petrecute la 1859, când oraşul lor fusese teatrul acestora, punându-se bazele unirii celor două Principate româneşti. O enormă manifestaţie a avut loc în faţa palatului regal şi entuziasmul devine de nedescris, când principii Carol şi Nicolae, principesele Elisabeta şi Maria, miniştrii Basarabiei şi alţi înalţi demnitari au coborât în mijlocul mulţimii pentru a se prinde şi a juca în această a doua Horă a Unirii, pe acelaşi loc pe care cu 60 de ani în urmă se jucase pentru prima dată Hora Unirii. Susţinând ceea ce Dvs. încă cunoaşteţi, nu ştiu cum să stărui îndeajuns asupra semnificaţiei votului dat de Adunarea Naţională a Basarabiei, care constituie o reprezentanţă legală a poporului şi a statului basarabean, în conformitate cu drepturile universal admise astăzi, ca noile state să hotărască ele însele propria lor soartă. Votul Adunării Naţionale priveşte întreaga provincie a Basarabiei, aşa cum ea fusese anexată în 1812 de Rusia şi care se întinde între Prut, Marea Neagră, Nistru şi frontiera Bucovinei.”
Semnat: Arion
– traducere de Vasile Vereleanu –
(text ales şi redactat de Odilia Roşianu)
(fragment din „Basarabia şi dreptul popoarelor”, D. Drăghicescu, Paris, Librăria Felix Alcan, 1918)
